Lună: Ianuarie 2015

Sfântul Maxim Mărturisitorul şi….postmodernii

Astăzi este pomenit un sfânt aparte: Maxim Mărturisitorul Actualitatea lui mi se pare de-a dreptul zguduitoare. Un simplu dar erudit călugăr din Bizanţul secolului al VII-lea, care a stat, uneori singur împotriva întregii ierarhii bisericeşti şi autorităţi politice bizantine, care a convins pe papa de la Roma de justeţea învăţăturii sale doctrinare, murind amândoi (atât papa Martin cât şi el) pentru adevărul de credinţă, reprezintă o lecţie ce nu trebuie uitată de creştinii din ziua de astăzi. Din raţiuni relativiste, „ecumeniste”, de pace socială şi politică, se găsise o formulă teologică care să împace pe creştinii din Biserica cea una, […]

Postmodernitatea- dictatura libertăţii?

Recunosc că atentatele de la Paris m-au marcat la modul cel mai serios. Nu atât prin consecinţele lor dramatice, cât prin revelaţia pe care mi-au prilejuit-o: (post)modernitatea este dispusă să plătească orice preţ pentru libertate. Chiar şi preţul adevărului. Desigur, nu trebuia să văd o lume întreagă identificându-se cu o revistă scabroasă, care şi-a făcut de 40 de ani misiunea de a lovi într-un mod fetid în toate credinţele religioase şi în valorile tradiţionale. Nu trebuia decât să deschid orice revistă pentru a vedea că trăiesc într-o lume în care a fi „bărbat” sau „femeie” nu mai ţine de biologie […]

Duminica „vindecării celor 10 leproşi”

Duminica aceasta Biserica din Răsărit ne propune să medităm asupra naturii umane. Zece leproşi, auzind că Iisus trece pe lângă satul lor, şi ştiind că Acesta poate să îi vindece, au cerut să îi ajute. Odată vindecaţi, doar unul dintre ei, şi acela un străin de credinţa evreilor, s-a întors plin de recunoştinţă ca să mulţumească lui Iisus şi să dea slavă lui Dumnezeu. Şi în zilele acestea bisericile noastre sunt pline full de oameni care cer ajutorul lui Dumnezeu pentru lucruri foarte serioase, pentru lucruri lipsite de importanţă ca şi pentru toate nimicurile. Vine sesiunea şi o să se […]

Claude Karnoouh

Am citit ultima carte a lui Claude Karnoouh, „Raport asupra postcomunismului” în timpul acestei vacanţe de iarnă. Promisesem autorului o recenzie dar mi-am dat seama că ar trebui să scriu cu totul altceva, mai personal. Claude Karnoouh este una din acele fericite întâmplări din viaţa mea intelectuală. Într-un moment de relativă înţepenire ideologică, am fost provocat să ies la o cafea cu un comunist franţuz stabilit prin România. Ştiam de el, citisem articolele sale prin revista „Cultura” (unde am ţinut pentru o perioadă de timp rubrica de politică), dar nu îl cunoscusem personal. Am întâlnit nu un comunist ci un […]

Poate fi un Stat neutru din punct de vedere religios sau ideologic?

Evident că nu. Şi raţiunile sunt simple şi logice. Mai întâi, un Stat trebuie să administreze o societate dominată de valori religioase şi-sau ideologice. Mai mult chiar, în democraţie, desigur, acea societate este cea care îşi trimite reprezentanţi din rândul ei ca să alcătuiască statul- iar aceşti reprezentanţi sunt aleşi pe baza valorilor lor ideologice sau religioase. Un alt motiv este acela că un Stat care nu se întemeiază pe nişte valori religioase trebuie să se întemeieze pe nişte valori ideologice. Altfel nu are cum să existe. Nu poate exista niciun stat fără o filozofie şi un cod etic în […]

Despre Eminescu

Eu cred că cel mai nefericit lucru pentru Eminescu este să îşi vadă posteritatea. Un om iubitor de femei, distracţie şi băutură să fie portretizat într-un geniu romantic şi veşnic trist. Un om care suferea teribil că nu are bani, este transformat într-un boem ascet. Un om care îşi clama ateismul, credea în reîncarnare şi era fascinat de religiile hinduse, să fie transformat într-un mare gânditor şi poet ortodox. Un om care a făcut mult mercenariat ca jurnalist (gândiţi-vă la teribilele atacuri împotriva unor mari figuri ale politicii româneşti- însă liberali, dar şi tăcerile politicoase faţă de rebuturi politice care […]

Ştiaţi că astăzi este ziua culturii române, nu?

Dacă nu, aflaţi de la mine. România este o ţară cu o cultură mică, provincială dar… satisfăcătoare. Nu se poate spune că nu am avea şi noi mari artişti, scriitori, oameni de cultură care să conteze în marile dezbateri culturale europene şi mondiale. La fel cum nu se poate spune că am fi buricul pământului. Două, cred eu, sunt păcatele în care cădem prea ades când vine vorba de cultura română. Primul ar fi păcatul de a o desconsidera, de a o înmulţi cu 0. Da. Suntem o cultură marginală, de provincie. Dar acest lucru are nenumărate avantaje. Aici încă […]