O doamnă-domnişoară, pe numele ei Ioana Duda, scrie un articol intitulat „De ce mă îndepărtez tot mai mult de religia ortodoxă”, şi explică de ce se apropie de Biserica Catolică.
Titlul m-a convins că merită atenţie şi articolul. Nu pentru că doamna respectivă pleacă de la ortodocşi (nu e un bai, şi eu am plecat) ci pentru că deşi este, în mod evident, o persoană cultivată, nu are habar de faptul că nu există „religie ortodoxă”, „religie catolică” sau „religie baptistă” şi religia este cea creştină, Ortodoxia fiind o confesiune în prea marea familie a religiei Creştine.

Să vedem de ce pleacă:
„Mi-a ajuns! Încetaţi! Încetaţi să ne mai propovăduiţi suferinţa. Refuz să cred că Dumnezeu ne vrea suferinzi, trişti, cu sufletele hăituite şi pline de durere. Cred, cu toată fiinţa, că m-am născut pentru a fi fericită şi în acest fel să fericesc şi pe alţii.
Din acest motiv mă îndepărtez din ce în ce mai mult de religia ortodoxă. De slujbele greoaie şi greu de suportat. De preoţii care îmi cer bani atunci când mă duc să iau Paşte. Nu îmi reneg religia. Departe de mine. Dar refuz să mă supun unor reguli care contravin preceptelor morale. Doar lor mă supun. Dumnezeu e iubire, lumină, căldură, râset şi privire limpede de copil, e milă şi compasiune. E nevoia de a-i ajuta pe cei năpăstuiţi. E nevoia mea de a-mi lăsa spiritul să se exprime. Nu am nevoie să îmi demonstrez credinţa făcând mătănii, pupând icoane şi participând duminică de duminică la slujbe, chiar dacă nu simt nevoia să o fac. Doar pentru a perpetua o regulă socială. O fac de sufletul îmi cere asta.”

V-aţi lămurit, nu e aşa? Doamna Duda pleacă din „religia” ortodoxă pentru că slujbele sunt greoaie şi greu de suportat, preoţii cer bani atunci se duce să ia „Paşte” (se referă, bănuiesc la anafura care se oferă în noaptea Învierii- că altfel Paştile nu se ia ci se….trăieşte).
Mai părăseşte „religia” ortodoxă pentru că nu are nevoie să îşi demonstreze credinţa făcând mătănii, pupând icoane şi participând duminică de duminică la slujbe.
Mai mult, doamna Duda ne oferă şi o imagine a divinităţii aşa cum o ştie ea: „Dumnezeu e iubire, lumină, căldurtă, râset şi privire limpede de copil, e milă şi compasiune.” Adică ….dumnezeul doamnei Duda este un soi de…..reşou infantil.
Cine sunt eu să comentez opţiunile teologice ale doamnei Duda?
Însă vin cu nişte veşti proaste pentru dumneaei.
Şi în Biserica Catolică avem obiceiul „prost” de a plăti pe preoţii noştri pentru serviciile religioase. Pentru că preoţii sunt nişte oameni minunaţi, dar care nu se hrănesc cu aer.
Şi în Biserica Catolică avem obiceiul „prost” de a ne considera păcătoşi, de a ne cere iertare pentru păcate, de a posti, de a ne ruga mult, de a ne pune cenuşă pe cap, la propriu, de a purta ciliciu.
Desigur, unii preoţi catolici sunt mai „nonconformişti” de felul lor. Aşa sunt şi unii preoţi ortodocşi. Că doară nu există pădure fără uscături.
De asemenea, atât Biserica Ortodoxă cât şi Biserica Catolică cred că păcătoşii vor ajunge în Iad (da, chinuri veşnice şi pedepse aspre pentru că ne-am bătut joc de propriile vieţi pământeşti, doamnă Ioana Duda).
Şi nu aveţi ce căuta în Biserica Catolică din moment ce spuneţi:
„Aşa că îmi arog dreptul de a crede că Raiul şi Iadul sunt în noi şi le trăim aici, pe Pământ. Că viaţa după moarte există, pentru că nimic pe lumea asta nu se termină. Că nu e nevoie de biserici multe şi aurite în care să mă rog la Dumnezeu, pentru că el e în inima mea. Că pot să donez bani bisericilor în măsura în care o simt şi nu ruşinată fiind că aş putea fi stigmatizată sau judecată de comunitatea religioasă din care fac parte.

Ba chiar îmi arog dreptul de a crede că Dumnezeu nu există, dacă aşa simt. Dar în acelaşi timp mă supun regulii iubirii, a facerii de bine, a compasiunii şi a fericirii. A mea şi a celorlaţi.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!”

Notă: Evident, articolul doamnei Duda este unul stupid. Însă stupizenia sintetizată în el o auzim ca un refren în lumea contemporană. Tot mai multă lume „cool” de prin oraşe, tineri sau mai puţin tineri, dar cu mofturi intelectuale, îşi inventează „creştinisme” după placul lor şi apoi, de pe acele poziţii, autointitulându-se creştini, se apucă să ne dea lecţii de credinţă.
Oamenii ca doamna Duda ar trebui să aibă bunul simţ (căci da, de bun simţ este vorba) de a se documenta înainte să se apuce să vorbească despre Creştinism.

seriously

Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

7 comentarii

  1. Sunt intrutotul de acord cu Dvs. Am citit si eu artcolul si chiar daca subscriu la unele afirmatii ale doamnei, nu pot sa generalizez. Am avut privilegiul sa cunosc mari oameni ai bisericii, ortodocsi si catolici, si m-am convins ca nu putem generaliza unele fenomene negative din sanul oricarei bisrici. Va urmares cu mare placer!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Adrian Raspopa 9 Aprilie 2015 la 1:12 pm

    Parinte, permite-mi sa raman masca in fata acestei lapidari care are putine in comun cu spiritul cristic (cand zic putine, ma gandesc ca Isus a avut sie el clipele lui de punker in vecinantatea templului). Doamna isi permite inteleg – basfemie absoluta – sa mediteze asupra unor elemente din canon. Si o face cu gandul la propriul suflet (din uzura morala cum ar zice laicii), nu pentru a contribui la vreun tratat de teologie.

    Dar sa speram ca aceasta sfichiuire inchizitoriala i-a servit de lectie. Sa nu mai vorbeasca fara sa fie doctor in teologie.

    Vai, daca ar intelege mai multi ca teologia, ca si literatura, ca si cabaretul, e o sublima inutilitate. Care hraneste guri.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Stimate Domn, poate că pe alocuri doamna respectivă bate câmpii.. Și ce dacă? Sunt câmpii ei și cu siguranță a multor altora…Ceea ce te deranjează e faptul că, printre rândurile scrise de ea se regăsesc caractere jalnice, aidoma cu al Domniei tale…

    Apreciază

    Răspunde

  4. 1. Căutând pe DEXOnLine cuvântul ‘ortodoxie’, vedem la explicaţii că se folosesc totuşi, prin extensie, sintagmele ‘Biserica ortodoxă’ şi ‘religia ortodoxă’. În schimb nu apare termenul de ‘focusat’ utilizat de dumneavoastră în autoprezentarea personală, unde afirmaţi că organizaţi „evenimente politice, focusat mai ales pe mesajul politic”. Pe DEXOnLine este inclus substantivul (rar utilizat) ‘focusare” dar nu şi adjectivul ‘focusat’. Fiind o persoană care pretinde celorlalţi să fie mai atenţi la modul exprimare, era mai indicat să utilizaţi un termen precum: ‘axat’, ‘orientat’ sau ‘concentrat’.
    2. Chiar dacă exprimarea nu este pur academică şi nu înţeleg ce vrea să spună când afirmă că „se duce să ia Paşte”, articolul Ioanei Duda nu este deloc stupid! El subliniază un adevăr: organizarea bisericii ortodoxe nu răspunde aşteptărilor tuturor celor care îl caută pe Dumnezeu! Evident, acest lucru se întămplă în sânul tuturor confesiunilor şi există migraţii dintr-o parte în alta, doar pe baza propriilor convingeri ale celor implicaţi. Chiar părintele Rafail Noica a ‘încercat’ mai multe ‘variante’ până să se oprească la ortodoxie. Rafail Noica a descoperit că cel mai potrivit pentru el este statutul de monah ortodox, dar alţii pot descoperi, chiar dacă s-au născut ortodocşi, că sunt mai ‘compatibili’ cu un anumit ordin catolic sau cu o metodă orientală de purificare/eliberare/mântuire (yoga şi/sau budism).
    3. Înţeleg că modul în care Ioana şi-l imaginează pe Dumnezeu vă provoacă răsul, dar mie mi-a plăcut foarte mult şi pot spune că e foarte apropiat de maniera în care-l zugrăveşte Dumnezeu, la un moment dat, celebrul personaj Zorba, grecul.

    Apreciază

    Răspunde

    1. ERATĂ: din grabă/foame am ‘mâncat’ un cuvânt. La punctul 3 mă refeream la maniera în Zorba îl zugrăveşte PE Dumnezeu.

      Apreciază

      Răspunde

    2. ERATĂ LA ERATĂ: „maniera în CARE Zorba îl zugrăveşte PE Dumnezeu” 😦

      Apreciază

      Răspunde

  5. nu ma pot abtine, nu stiam de acest articol. pentru d-na Duda am o vorba: rusinea si stigmatizarea resimtita o defineste pe ea, nu este masurata de bisericile aurite, donatiile catre popi sau marimea icoanelor. daca mai multe prostituate intra imbracate minimal intr-o catedrala sunt sigura ca fiecare va avea o cantitate diferita de rusine sau o intensitate diferita a sentimentului de stigmatizare (am vazut cu ochii mei si jur ca nici nu s-a clintit catapeteasma! mi s-a parut mai important ce s-a clintit in sufletul lor). bine, este mai sensibil daca te duci imbracata ca de plaja in biserica din cartier, unde te stie toata lunea, clar vei simti ca niste cutite multe priviri, dar pana la urma si eu daca ma duc la un interviu la o institutie nu o sa merg imbracata in slapi si maiou. orice actiune produce un efect. Eu stiu biserici fara acoperis aurit, popi care iti sfintesc casa si daca ai doar 5 lei sa le dai, n-a stat nici un popa sa-mi numere mataniile care nu le fac si nici nu m-a lovit nici unul cu crucea in cap pentru ca nu postesc in fiecare miercurei si vineri. sunt sigura ca daca cautam neaparat popi din astia ii gaseam, cu un search pe Google ii gasesti si pe cei mai notabili hoti dintre ei… ce nu a inteles d-na Duda si cei care i-au dat like-uri este ca noi trebuie sa sadim si sa crestem crednta in suflet, iar sa evoci niste acoperisuri aurite ca explicatie la esecul in a-L intalni pe Dumnezeu este o lasitate si arata in primul rand incapacitatea noastra, nu a popilor. Iar sa te uiti la o cruce pe care sta Hristos rastignit si sa nu ti se stranga macar putin sufletul de durere este infinit mai mult decat tragic, arata faptul ca noi ca si crestini nu mai constientizam ce s-a intamplat de fapt. Ca om a simtit durere fizica, iar ca Fiul lui Dumnezeu a simtit tradarea celor pe care ii iubea si isi dorea sa-i mantuiasca, cu orice pret! Daca ne este greu sa credem ca Dumnezeu ne poate iubi atat de mult este doar din cauza ca noi nu putem iubi! suntem atat de limitati si superficiali in a iubi…
    insa ce m-a socat pe mine la cele de mai sus, sa alegi sa crezi in ceva si apoi sa renegi tot ce ai crezut doar pentru confortul tau – si pentru ca asa ti s-a nazarit: azi crezi in iubire si lumina, generozitate si in Dumnezeul catolic, maine dimineata daca ai chef crezi doar in iubirea neconditionata si in petale roz – ca asa te simti bine, asa ai chef, asa este confortabil pt tine. „Doamne, mai negociem, dar vezi ce faci, ca trebuie sa fii mai modern si mai iubibil, altfel rupem lantul de iubire! ” „Ori e cum vrem noi, ori Te desfiintam!” Avem din ce in ce mai mult mandria de a-L exclude pe Dumnezeu din viata noastra, ne place sa-L anihilam, sa-L desfiintam, sa fim noi dumnezeii propriei vieti!! ce puternici suntem!! Asa au cazut si unii ingeri… Credinta oricum este subiectiva, fiecare are o intensitate proprie de a trai credinta, intensitate care este deseori variabila, insa sa spui ca alegi sa crezi in Dumnezeu si apoi ca alegi cand vrei sa nu mai crezi, asa sa-ti ajute Dumnezeu (!) daca nu ar fi in favoarea lui pana si dracul ar fi ofticat si timorat de asemenea flexibilitate!!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s