….

De ce am senzaţia că istoria fragilei democraţii româneşti este o succesiune de scandaluri cărora nici participanţii principali nu le înţeleg sensurile şi mizele reale pentru ţară?

Eu îs mândru cu mine. În vara lui 2012, pe persoană fizică, văzând cum în 5 zile băieţii şi fetele din PNL şi PSD modifică regulile jocului nu doar pentru a îl suspenda pe Băsescu, ci şi pentru a continua stilul băsist de a face politică, am spus „stop” şi am refuzat să votez pentru suspendarea preşedintelui, deşi credeam ca şi acum că Traian Băsescu este o tumoare canceroasă pe corpul amărâtului nostru Stat…

Timpul mi-a dat dreptate. Ce poate fi mai hilar decât să vezi pe cei care cereau isteric capul lui Băsescu, pentru a ajunge ei la frâiele puterii – peneliştii, sărutându-se profund cu cei care făcuseră zid în jurul lui Băsescu- pedeliştii? Scopul lor a rămas acelaşi- obţinerea puterii.

În 2014 am renunţat la opţiunea mea iniţială de a anula votul la prezidenţiale, tocmai pentru că perspectiva unui preşedinte marionetă (domnul Iohannis) nu mi se părea deloc mai puţin îmbucurătoare decât amintirea preşedintelui jucător.Am votat cu un om care- cu toate păcatele sale, şi nu puţine- a fost măcar constant şi coerent în toţi aceşti ani nebuni.

În 2015 văd iar o parodie de lovitură de stat, în care sunt scoşi din joc politicieni nu prin mecanisme democratice ci prin anchete ale procurorilor, în care Parlamentul nu este doar decredibilizat de o mass-media ticăloşită în faţa unui stupid people care mă determină să visez la un Institut Silviu Brucan de Cercetare Politică.
Nu. Asistăm la o operaţie mult mai gravă- de transformare a Parlamentului într-un soi de eunuc, bun doar să mimeze virilitatea într-un bordel- cel al politicii româneşti.
Asistăm la prima încercare de debarcare a Executivului nu prin proceduri parlamentare ci prin iniţiativa unui singur domn procuror. Asistăm la spectacolul unui preşedinte deja castrat, care cântă ca un contra-tenor nereuşit, după partiturile pasate lui de alţii. Şi mai şi falsează, din fericire…Vai nouă dacă nu ar falsa.

La fel ca in 2012 şi 2014 am ales poziţia cea mai nepopulară: aceea de a încerca să gândesc politica din perspectiva înţelegerii şi acceptării democraţiei ca singura variantă rezonabilă- chiar dacă iată, un popor prost votează politicieni proşti. În speranţa că poporul se va deştepta- prostia nu e o boală fără vindecare.

Deci nu contaţi pe mine în a susţine instituţia procurorilor- nedemocratică şi de forţă, împotriva unor instituţii democratice care dacă sunt pline de scursuri şi de corupţi, acest lucru se datorează mai ales faptului că noi, cetăţenii oneşti, votăm ca proştii, nu ne gândim votul, nu ne dedicăm un minimum de atenţie pentru a înţelege cum funcţionează democraţia…

Duca si inscriptia

Anunțuri


Categorii:Polemică

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: