Când vremurile o iau înaintea oamenilor deştepţi….

Trăim nişte timpuri interesante, când vremurile o iau, de multe ori, înaintea oamenilor deştepţi.
Mă uit la papa Francisc, care vorbeşte, săracul, ca la mitingurile cu Sarte şi Foucault din Parisul anilor 60-70.
Mă uit însă şi la intelectualitatea conservatoare, care vorbeşte încă în termenii războiului rece.

Nu pot să nu mă întreb? Unde mai vedeţi, fraţilor, capitalism? Corporaţiile multinaţionale, care fac toate jocurile economice, şi speculaţiile bursiere nu au treabă cu capitalismul ăla frumos teoretizat de liberali şi care ne-a aruncat pe toţi în modernitatea prosperităţii.
Acum economia este mai dependentă de politic decât oricând. Şi nu în China sau Coreea de Nord, ci în SUA şi UE. Şi politicul, prin politicienii si, este dependent de jocurile economice supranaţionale.
Ce capitalism e acela în care avuţiile sunt fictive? În care conceptul de proprietate este mai diluat decât oricând în istorie? În care averea nu mai atrage după sine niciun tip de responsabilitate sufletească a patronului- care într-o simplă manevră bursieră îşi poate plimba „proprietăţile” din Asia în America de Sud într-o singură dimineaţă?

Dar unde vedeţi comunism?
Ideologia asta a dat faliment economic la 5 ani după ce a ajuns la putere. E o inepţie economică de la un capăt la altul. Politic, ce să mai vorbim?
Primii care s-au lepădat de comunism au fost chiar comuniştii. Şi motivul era simplu- comunismul poate asigura egalitatea doar în sărăcie.

Lumea s-a schimbat repede- mai repede decât gânditorii ei- într-un stadiu post-modern, post-ideologic, post-capitalist, post-liberal, post-industrial, post-civilizaţional.
Am ajuns toţi nişte yankei- ceea ce europenii dispreţiau admirativ în toată modernitatea lor. Nişte golani superficiali, aroganţi şi proşti, dependenţi de bunăstare mai mult chiar decât de supravieţuire, prost-crescuţi, vulgari şi incapabili să înţeleagă alteritatea- adică pe oricine nu e arogant şi prost crescut ca ei.
Politic trăim într-un socialism cu faţă capitalistă iar economic dintr-o ficţiune care ne permite încă să ne credităm.
Civilizaţia noastră? Idealism lozincard suprapus pe pragmatism negustoresc. Nu am niciun dubiu că idioţii care au aruncat în aer Irakul, Libia sau Ucraina pentru a face loc intereselor lor de afaceri, sunt bine blindaţi moral şi cred sincer că au făcut un bine popoarelor bombardate.

Cel mai mare păcat este să suspectăm această lume de inteligenţă. Inteligent este doar conducătorul ei- diavolul….

homer_davinci

Anunțuri


Categorii:Culturale

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Când vremurile o iau înaintea oamenilor deştepţi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: