Evanghelia de mâine în ritul bizantin este cea a pildei semănătorului:

„Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: a ieşit semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, o parte a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Altă parte a căzut pe piatră şi, dacă a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Altă parte a căzut în mijlocul spinilor şi spinii, crescând o dată cu ea, au înăbuşit-o. Iar altă parte a căzut în pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit.
După ce a spus acestea, a strigat: cine are urechi de auzit să audă!
Dar ucenicii Lui L-au întrebat: ce înseamnă pilda aceasta?
Atunci El a răspuns: vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi în pilde, pentru ca, văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă.
Iar pilda aceasta înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cele de lângă drum sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu, dar vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Cele din loc pietros sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar aceştia nu au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar în vreme de ispită se leapădă. Cea căzută între spini, aceştia sunt cei care aud cuvântul, dar umblând sub povara grijilor, a bogăţiilor şi a plăcerilor vieţii acesteia, se înăbuşă şi nu rodesc desăvârşit. Iar cele de pe pământ bun, aceştia sunt cei care, cu inimă curată şi bună, auzind cuvântul, îl păstrează şi fac rod prin răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: cine are urechi de auzit să audă.”

Pilda este ştiută de fiecare dintre noi şi destul de clară. Cu toate acestea, Mântuitorul repetă de două ori îndemnul-avertisment: „Cine are urechi de auzit să audă”.
La fel, Iisus le spune ucenicilor un cuvânt în spatele căruia citim un umor amar:
„Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi în pilde, pentru ca, văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă. ”
Ironia este destul de evidentă: nici măcar apostolii nu avuseseră urechi să audă, din moment ce cereau explicaţii şi tâlcuiri. Ce aşteptări să mai ai de la ceilalţi?

Probabil aici este toată drama lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale- deşi învăţătura lui Hristos a cuprins practic întreaga lume şi toată civilizaţia noastră- chiar şi cei din ISIS, funcţionează într-o paradigmă iudeo-creştină (ştiu că nu le-ar plăcea să audă- dar chiar religia lor, Islamul, e un basm ce îşi caută fundamentarea în… Biblie, nu în Coran), Creştinismul este marele neînţeles.
Şi totul e ca în pildă: pentru unii Evanghelia nu (mai) are nicio valoare.
Pentru alţii, e o bucurie de duminică, e un moft civic, de care se vor lepăda (sau ruşina) atunci când mofturile civice vor fi altele şi societatea le va cere să se lepede de Hristos.
Pentru alţii – între care şi subsemnatul- Evanghelia nu rodeşte desăvârşit din pricina proastei împrăştieri şi a ispitelor şi grijilor de multe feluri. Chiar dacă nu ne lepădăm de Hristos, chiar dacă suntem bine intenţionaţi, suntem neîngrijiţi faţă de noi înşine….
Şi, în sfârşit, sunt creştini unde Evanghelia chiar rodeşte. Dar aceia sunt dispreţuiţi de primii, sunt priviţi cu rezervă de cei din rândul al doilea şi cu invidie de cei din rândul al treilea. Dar….ferice de ei!

lan grau puzzle

Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s