Evident că nu. Iar acest lucru ni-l spune destul de explicit Sfânta Scriptură, arătându-ne că despărţirea familiei umane în diverse limbi şi naţiuni s-a făcut ca pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatul încercării de a construi turnul Babel.
În Noul Testament, atât Ioan Botezătorul, cât şi Mântuitorul, şi Apostolul Pavel, contestă explicit exclusivismul etnic pretins de evrei pentru credinţa lor.
Creştinismul s-a dezvoltat în Imperiu- Imperiul Roman, apoi Imperiul Bizantin, deci erau străini de vreo idee fistichie naţionalistă sau exclusivistă. Ei ştiau de la Mântuitorul că toate neamurile pedepsite pentru păcat prin a fi despărţite, sunt chemate să se regăsească împreună în Biserică.
Nici autocefalia- transformată acum de unele Biserici Ortodoxe în pretext pentru cele mai fistichii naţionalisme, nu era altceva decât o soluţie practică la probleme practice şi nu o formulă ecleziologică generalizabilă.

Naţionalismul se naşte mult mai târziu, într-un context, nu întâmplător protestant- ca o încercare de contrapunere la vocaţia universală a Bisericii Catolice.
Iluminismul- provocator şi deschis anti-catolic- a fost cel care a dezvoltat ideea naţionalistă, cu scopul politic evident al destabilizării Imperiilor europene şi a distrugerii visului care însoţise toată istoria medievală a Europei, a unui Imperiu Roman Creştin, Respublica Christiana.

De altfel s-a văzut în secolul XIX- prin excelenţă secolul naşterii naţiunilor- că statele naţionale se construiesc în ciuda şi uneori chiar în contra Bisericii.
Nici cazul românesc nu este diferit. Statul naţional român se naşte liberal şi secularizant, la 24 ianuarie 1859, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, continuată de Carol I, fiind marcate de o politică foarte coerentă de slăbire şi subordonare a Bisericii Ortodoxe Statului român.
Atunci, în secolul XIX apare şi aşa numitul naţionalism creştin- condamnat explicit ca erezie atât de Bisericile Ortodoxe cât şi de Biserica Catolică.

Cu toate acestea naţionalismul ataşat câte unei confesiuni, continuă să facă ravagii.
Legionarismul românesc este un astfel de exemplu de sectarism naţionalist-ortodoxist. E important de subliniat faptul că, deşi a fost atractiv pentru o parte din cler (chiar şi a câtorva ierarhi)- legionarismul nu s-a bucurat niciun moment de susţinerea Bisericii, care a ţinut tot timpul, încă din anii 30, să se delimiteze de această mişcare ce oscila între un partid politic şi o sectă misticoidă.
La fel a fost şi curentul gândirist, din jurul politicianului cu studii teologice, Nichifor Crainic, dar şi mult mai recentul ascorism- mişcare studenţească ortodoxă ce a alunecat de multe ori spre pasiuni şi patimi naţionaliste.

Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

2 comentarii

  1. si totusi exista om anational?exista om care sa nu fie diferit de altul prin limba materna,port,obiceiuri si viziune asupra vietii?faptul ca Dumnezeu facut ca oamenii sa vorbeasca limbi diferite nu poate insemna si ca universalismul nu este pe placul Domnului?nu sunt ilustrate in Vechiul Testament diferitele etnii,cum le spunem acum,drept familii mai mari,cu o origine comuna?din perspectiva dumneavoastra greco-catolica natiunea isi are dreptul la existenta?daca da,in ce masura?

    Apreciază

    Răspunde

    1. Depinde cum definim naţiunea.
      Dacă vorbim de o naţiune civică- eşti român pentru că ai cetăţenie română, francez pentru că ai cetăţenie franceză, desigur că naţiunile nu vor dispărea niciodată.

      Dar naţiunea etnică este şi va fi tot timpul fragilă- mai puţin în discursurile naţionaliştilor. Pentru că, mai ales în vremuri ca ale noastre, e imposibil să poţi interzice (şi de ce ai face-o?) familiile mixte, de exemplu. Şi dacă e imposibil să demonstrezi că eşti „român” în sensul acela, naţionalist de daco-roman, acum, va fi categoric şi mai dificil generaţiilor ce vor urma.
      Acest sens, etnic, este, după mine, cel mai bine să dispară, pentru că oricum nu a adus nimic bun.

      În schimb, pentru a evita relativismul postmodern, trebuie să ne redescoperim şi să ne ancorăm în tradiţia creştină- că e tradiţie bizantină, latină, armeană, siro-iacobită, coptă, mozarabă….

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s