Blocul meu se reabilitează

Blocul meu se reabilitează de….trei luni de zile.Şi după stadiul lucrărilor, e departe să fiu optimist să cred că de Crăciun nu îl voi vedea tot împodobit cu schele.
Cum stau la parter, pot fi martorul muncii de reabilitare.
Începe voiniceşte la ora 8 dimineaţa- cu tot tam-tam-ul. Bormaşini, alergătură, strigăte. La ora 10, bormaşinile tac şi strigătele încep să aibă contur:
„Ce să cumpăr de la Billa? Vrei Cola? Ce salam vrei?
„Nu uita să iei Marlboro lung!”
La 10, 30 discuţiile se mută la fereastra mea, unde pot contempla, dacă trag draperia, o adevărată cină de taină în reproducere proletcultistă- vreo 12 muncitori împărţindu-şi pâinea, salamul, brânza şi sticlele cu apă şi cu suc şi discutând despre diverse chestiuni de viaţă.
Ce îmi place mult la ei este că nu se înjură, gradul de vulgaritate este mult redus în limbaj şi sunt oameni cu viziuni destul de sănătoase asupra vieţii şi lumii.
Asta văd şi la ora 11, şi la ora 12, şi la ora 13. Pe la vreo 14 se mai urcă plictisiţi pe schele unii dintre ei, poate doar aşa, să ia aer de înălţime- ca o plimbare la munte.
După care după, 15, se lasă liniştea.
Duminica şi în zilele cu ploaie nu se munceşte. Dar zilele cu ploaie sunt decise de colectiv, pe baza informaţiilor meteo de pe smartphone-uri.
Dacă colectivul decide că „o să fie nasol tată, câteva zile” pot să ştiu că nu o să le aud glasurile.
Acum o lună de zile au venit la mine trei domni- doi de la o firmă de geamuri termopan, un al treilea (un puştan mic şi pişpiriu) de la primărie, supăraţi foc că nu au dat de mine pe acasă la o altă vizită a lor.
„Asta e viaţa…. Am doar control judiciar şi nu arest la domiciliu” am încercat să glumesc eu, dar după mutre m-au luat în serios. Nu de alta, dar le-a crescut respectul (sau o fi fost de la bibliotecă?).
Au măsurat mai mult ochiometric ferestrele apoi m-au anunţat că vin băieţii să pună „termopanele”.
„Când?” îi întreb eu. „În curând”. „Bine, să ştiu să nu mai fac vreo curăţenie” , am răspuns, ştiind din altă experienţă ce înseamnă pusul termopanului la o casă de om.
Şi acum îi aştept. Să las optimismul de o parte şi să mă apuc de curăţenie? 🙂 Nu de alta, dar sigur a doua zi după ce am şmotruit prin casă o să îmi vină şi termopanele.
Anunțuri


Categorii:Culturale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: