Lună: Decembrie 2015

2016?

Se încheie un 2015 deloc pozitiv. A fost un an început cu atentate sângeroase la Paris şi încheiat cu atentate şi mai sângeroase, tot la Paris. Ambele atentate au arătat însă ceva. Primele au fost provocate de nişte pseudo-jurnalişti, care îşi băteau joc de toate credinţele şi de toate valorile. Imediat după ele, un val uriaş de solidarizare cu acei insalubri a cuprins Europa. Duşmanii civilizaţiei europene, acei extremişti relativişti au fost împuşcaţi de alţi duşmani ai civilizaţiei europene, extremiştii islamici. Pentru mine, o spun sincer acum, cum am spus şi atunci, a fost ca şi cum ISIS-ul ar fi […]

Impersonalul „se”

Când eram mititel- boboc prin facultatea de teologie, făceam antecameră la cabinetul arhiepiscopului de atunci al Tomisului , Lucian Florea, pentru nu ştiu ce „binecuvântare” (adică o hârtie că pe nu ştiu ce proiect, am aprobarea arhiepiscopiei). Şi cum stăteam eu acolo, a venit un preot cu ceva treabă pe la arhiepiscopie. Intră în vorbă cu un părinte consilier de pe acolo: „Ce faci părinte? Merge treaba?” „Ei, cum să meargă? Mi s-a umplut parohia de pocăiţi. Aş vrea să cer Înaltului să mă mute.” Şi începe o discuţie despre calităţile şi defectele parohiilor dintr-o parte a judeţului Tulcea. DIscuţia […]

Monarhia a murit. Trăiască regele!

La 68 de ani de la abdicarea forţată a regelui Mihai, în faţa comuniştilor, şi la 8 ani de la abdicarea sa de bună voie de la tradiţia şi rânduiala monarhică, în faţa mofturilor soţiei, fetelor şi ginerelui său „princiar”, e greu să am cugetări optimiste. Mihai I a fost un rege slab, un om fără multă personalitate, nepregătit şi aruncat de la o vârstă fragedă să poarte o coroană pe grea pentru capul său. În timpuri normale, Mihai ar fi fost un monarh de tip nordic perfect- care domneşte şi nu guvernează, simbol viu şi inutil în splendoarea sa. […]

Jos Comunismul- ideologia oficială a Statului român

Efectiv nu poţi avea o discuţie serioasă despre cei 43 de ani de comunism, fără să te trezeşti în faţa unei „cortine de fier”- a anticomunismului. Oameni care nu s-au putut lăuda cu altă „dizidenţă” decât aceea de a fi ascultat Europa Liberă, îţi afişează un anticomunism de ai crede că ţara asta geme de atâţia Ioan Gavrilă Ogoranu nedescoperiţi. Şi de parcă revoluţia română nu ar fi fost o lovitură de stat făcută de servicii secrete, ci chiar lupta sinceră a poporului român  cu comunismul. Autormat, tot ce s-a făcut în comunism e considerat, de mitologie anticomunistă, ca fiind […]

La ce e bună teologia?

Ieri am scris o postare scurtă pe Facebook pe tema nevoii de teologi şi despre ce efecte nefericite putem vedea în Bisericile în care teologia nu mai există (cum este cazul BOR). Revin asupra acestui subiect important. Teologia este conştiinţa critică a Bisericii. Reflecţia teologică este cea care menţine mereu vie atenţia asupra adevărului Bisericii, caută răspunsuri şi înţelesuri pentru problemele actuale din Scriptură şi Tradiţie. Teologia este cea care are grijă ca adevărul Bisericii să nu fie nici deturnat, dar nici anchilozat de o practică idolatrizantă, transformat în formă fără fond. Roadele teologiei nu sunt deloc puţine. Dar este drept […]

Vocaţia monahală şi vocaţia creştină

Discutam ieri cu fratele meu despre lumea Patericului. Concluzia lui a fost aceea că adevăraţii creştini sunt doar călugării care îşi asumă călugăria şi că altfel Creştinismul este imposibil în lume. E o mare ispită, aceasta, în a vedea Creştinismul asociat cu monahismul, ispită mult încurajată de către Bisericile tradiţionale. În fapt, vocaţia monahală este o cale extraordinară, care nu e firească. Este calea celor care vor desăvârşirea, sfidând firea omenească. Călugărul depune jurământ de ascultare întru toate faţă de superiorul său ierarhic. Omul, prin natura sa, este liber. Călugărul depune jurământ de castitate, omul, de la Dumnezeu, se bucură […]

Comunismul nu a fost înfrânt. Comunismul a dat faliment.

Comunismul nu a fost învins. Comunismul – în varianta sa marxist-leninistă, a dat faliment. E o nuanţă importantă care ar fi trebuit subliniată încă din ultimii ani ai comunismului, când acesta stătea să îşi dea duhul. Ceauşescu ajunge pe 21 decembrie 1989 victimă a propriului său sistem. Practic moare nu împuşcat ci sufocat sub ruinele României socialiste. A fost însă convenabil şi pentru el- un comunist ortodox, dar şi pentru anticomunişti, să creadă că de fapt a fost răsturnat de „cei de afară”. Să fim serioşi, dacă la Malta s-a discutat despre schimbarea lui Ceauşescu, aceasta era doar consecinţa propriului […]