Piaţa Universităţii? Un gând, două, trei…

Ştiu că o să irit pe mulţi, dar mă repet: mai mare rău făcut pe termen lung României ca fanfaronada aia de s-a numit „fenomenul Piaţa Universităţii”, din 1990, greu o să găsim.
Toate inocenţele unor tineri duşi de elanul revoluţionar şi care credeau că democraţia este cheful lor, s-au transformat, în timp, în încrâncenări frustrate.
Iar toate aceste încrâncenări frustrate au avut neşansa pentru România de a fi tot timpul „cool”, ale intelectualilor, în opoziţie cu banalitatea tranziţiei civice care a marcat întreaga societate în anii 90.
Şi toate relele societăţii de acum:
-„societatea civilă”, născută din predarea, de bună voie şi de bună-credinţă, a unei bune părţi din intelectualitatea anilor 90 pe mâinile şi banii lui George Soros şi prietenilor săi, că altfel „vine comunismul”;
-„anticomunismul” care justifică punerea incompetenţei pe tronul ţării ( Constantinescu şi Iohannis), sau chiar a ridicării mahalalei la rang de palat prezindeţial (Băsescu);
-„dreapta românească”, în fapt un social-liberalism, iniţial moderat, apoi tot mai agresiv anti-conservator;
-„euro-optimismul” stupid-agasant, care dacă afecta doar elita intelectuală, acum e dominant în întreaga clasă de mijloc. Suntem societatea europeană cea mai puţin informată cu privire la UE, cea mai puţin beneficiară a avantajelor aderării, dar şi cea mai vehement euro-optimistă şi pro-occidentală;
– mimetismul. Chiar şi piaţa Universităţii nu a fost altceva decât expresia mimetică a revoltelor stângii radicale din Franţa anilor 60- o mişcare studenţească, anti-sistem, cu puţin creier şi multă pasiune. Însă modelul s-a implementat- funcţionăm pe logica formelor fără fond, după un model deja consacrat acolo, în piaţa Universităţii;
-mitologia. Politica funcţionează pe mituri şi avem un mit, deja: al pieţei Universităţii, văzută ca un soi de „Călugăreni” al postcomunismului românesc, când de fapt a fost un fenomen târziu- deh, anii 60-70 ne prinseseră în comunism, de explozie a radicalismului studenţesc;
– conflictul plin de ură între generaţii, acut şi în zilele noastre. Bătrânii „comunişti” sunt contestaţi, invocându-se mitul Pieţei Universităţii de nişte tineri care sigur nu i-ar face pe Marx sau (şi mai grav) pe Marcuse, să se simtă ruşinaţi.
 Minions
Anunțuri


Categorii:Polemică, Politică

1 răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: