Lună: Martie 2016

Hristos a înviat!

În seara aceasta, cea mai mare parte a Creștinătății serbează Învierea Domnului- centrul credinței noastre. E tot mai greu să fii creștin în vremurile noastre. E greu din pricina lumii în care trăim- care descurajează până la opoziție fățișă credința creștină. E greu și din pricina ispitirilor și inadecvărilor din interiorul Bisericilor și confesiunilor creștine, toate parcă lipsite de elan, oscilând între apostazie- prin dorința de a fi ”ca lumea” nu asemenea lui Hristos, și idolatrie- anchilozarea în forme fără fond, încremenirea într-un trecut puternic idealizat și mitologizat. Soluția este, cred eu, întoarcerea la credință, reconvertirea prin re-evanghelizare. Soluția este […]

Să scăpăm de 5 idei tâmpite. Măcar de astea…

Eliberează-l pe omul occidental măcar de 5 idei tâmpite şi fixe şi atunci ai salvat Occidentul. 1. Ideea conform căreia civilizaţii opuse pot convieţui paşnic şi creator între ele. Şi aşa auzim imbecilităţi de genul multiculturalismului, corectitudinii politice, relativismului moral şi cultural. Aşa idioţi ajung universitari şi mari intelectuali vorbind despre egalitatea valorică între literatura franceză şi „civilizaţia” maori. 2. Ideea conform căreia civilizaţia noastră este rea, din oficiu, şi vinovata directă pentru toate relele care se întorc împotriva noastră. Şi aşa auzim imbecilităţi de genul; musulmanii au tot dreptul să se răzbune pe noi, după colonialism (când, vai, am […]

Despre secularism, iluminism şi….nu numai

Am o polemică cu nişte prieteni pe tema secularizării- însă subiectul este, cred eu, mult prea important ca să nu merite măcar o postare separată. În primul rând trebuie spus de la bun început că vorbind de secularism, folosim un concept fals, lunecos, care nu se bucură- ca majoritatea conceptelor la modă acum- de o definiţie clară, unanim acceptată. Însă putem surprinde, în linii mari ce se înţelege prin secularism: pretenţia că Statul, într-o democraţie, poate să fie neutru religios, iar religia în societate să fie privită ca un fenomen privat şi descurajată în acţiunile şi manifestările sale publice. Ambele […]

Despre interbelici și altele….

Că sunt unii foarte supărați că mă leg de Radu Gyr și au impresia că mie nu îmi plac lucrurile ”rromânești”, nu vibrez la mitul interbelic…. Ideea e mai simplă: vouă, când vă place o ciocolată, o mâncați cu tot cu ambalaj? Așa e și cu orice raportare la oricine: poate să îți placă ceva la el, dar asta nu înseamnă că dacă îți place poezia lui, ca să rămânem la cazul Gyr, trebuie să ajungi să apreciezi opțiunea sa politică fetidă. Cele mai frumoase pagini de literatură românească, prin constructul arhaizant și totuși cu o lirică accesibilă urechii moderne, […]

Fascism? Legionarism? Comunism? Ha! E doar sinecurism și clientelism

Legat de povestea cu Oana Stănciulescu spun doar atât: problema României nu e neolegionarismul ci pupincurismul și sinecurismul. Dar se pare că sunt singurele probleme care nu ne interesează la modul serios. În rest, mă rezum la a atrage atenția asupra unor ispite care riscă să ucidă orice construcție conservatoare: – tentația fascismului. Știu toți semnatarii acelei scrisori contra Oanei Stănciulescu sunt niște comisari politici. Dar asta nu înseamnă că pentru a fi contra lor, trebuie să te apuci să ”reevaluezi” pozitiv fascismele. Nu asta e soluția. Ba chiar e chiar locul în care vor să te ducă comisarii ăștia […]

Ritul bizantin

Am senzaţia că mulţi nu au înţeles că scopul ritului bizantin este să te scoată din ţâţâni, să te oblige să nu te simţi bine, în sensul în care te simţi tu bine, să nu îţi menajeze „sufleţelul”. Icoanele sunt icoane doar dacă sunt URÂTE, adică zguduie simţul tău estetic comun. Psaltica nu „merge la suflet” ci pune urechea în faţa unor ritmuri din altă lume decât a ta- deşi, e drept, şcoala de psaltică românească e departe de ce fac grecii sau….sârbii. Şi în scaune, nu stai ca în bancă, ci stai pe jilţuri înalte şi incomode care te […]

Conservatorul român faţă cu perioada interbelică

Şi eu am trecut prin faza mea de fascinaţie faţă de ceea ce a însemnat România interbelică. Era aproape inevitabil, mai ales în anii 90, când redescoperirea lui Nae Ionescu şi Ţuţea, completarea golurilor de cunoaştere cu privire la Noica, Cioran, Eliade şi şarmul deloc discret al unui ortodoxism politic a la Nichifor Crainic, ne bântuiau minţile şi bibliotecile. Însă adevărul istoric bate fanteziile, din păcate…. Interbelicul românesc a fost tot ce a putut fi mai rău pentru ţara asta. În 1918 un miracol istoric- pe care numai Dumnezeu îl putea face, ne-a oferit România Mare- aproape toţi românii între […]