Lună: Mai 2016

Ipocrizie? Nu. Onestitate

Semnatarii iniţiativei civice pentru protejarea familiei ar fi nu doar proşti ci şi ipocriţi. Aceasta o spun mai mulţi, între care şi domnul Cristian Tudor Popescu. Domnia sa are chiar un argument în acest sens: sexul anal şi sexul oral fac parte din „pachetul” erotic al multor familii şi cupluri heterosexuale. La alţi jurnalişti am întâlnit un atac şi mai „hard”: lesbienele ar fi mai protejate de heterosexualii încântaţi de genul acesta de pornografie. Într-un cuvânt: suntem ipocriţi. Trecem peste faptul că C.T.P. însuşi este un ipocrit dacă mai poate spune despre el că este jurnalist: a făcut dovada că […]

Să avem o privire de ansamblu.

Cred şi insist să repet că nu trebuie să separăm chestiunea aşa numitelor „căsătorii homosexuale” de întregul context, al revoluţiei culturale care distruge civilizaţia noastră. Una din iluziile care se întreţin ar fi aceea că problema aceasta, a „cauzei homosexuale”, ar fi veche de când lumea. Acest lucru este neadevărat. Da. Homosexualitatea este de foarte multă vreme şi au fost perioade şi locuri în istorie în care a fost nu doar tolerată ci acceptată ca un viciu cotidian- cum ar fi fumatul acum. Cel mai bun exemplu este Grecia Antică. Însă nimeni dintre gânditorii greci, altfel beneficiari ai plăcerilor homosexuale, […]

Să râdem cu apărătorii „căsătoriei homosexuale”

Să râdem cu apărătorii „căsătoriei homosexuale”: Aceştia, la iniţiativa unui ong al homosexualilor, au semnat o petiţie on-line de susţinere a homosexualilor: „Considerăm că această campanie (a Coaliţiei pentru Familie) nu are fundament social şi nici justificare legală, iar scopul și efectul real este acela de a discrimina nişte cetăţeni. Demersul Coaliţiei pentru Familie încearcă restrângerea drepturilor persoanelor LGBT.” Când o iniţiativă civică de modificare a Constituţiei strânge aproape 4 milioane de semnături din care 3 milioane sunt declarate valide, nu poţi să spui despre ea că este irelevantă social, pentru că ….te faci de râs. Hai să ne uităm […]

Ce faceți măi? Gândiți cu p…a????

O strategie deșteaptă a activiștilor pro-căsătorii homosexuale, ca și a susținătorilor avorturilor, este aceea de a se strădui cât pot să lase impresia că a fi anti- căsătorii homosexuale și anti-avort e un soi de specific creștin, o treabă religioasă, oricum. Strategia este inteligentă, pentru că mută discuția într-un câmp mult mai fragil argumentativ. Căci da, pentru orice creștin, homosexualitatea este un păcat și avortul o omucidere. Dar subiectele acestea nu sunt teologice. Nu trebuie să fiu creștin, iudeu, musulman sau budhist pentru a înțelege faptul că redefinirea unor valori, instituții, concepte, în funcție de nimicuri personale presupune un foarte […]

Trei milioane de proști….dacă se vor resemna doar cu o semnătură

Florin Iaru nu e prost. O fi fost, cum se văicărește la începutul articolului în care ne jignește, dar acum nu e. El este unul din norocoșii care au prins anii 90 și au fost suficient de maturi ca să profite de pe urma lor. Atunci a fost o mare șansă: orice bișnițar, bețivan și combinagiu cu aere boeme din ultimii ani ai epocii Ceaușescu a putut să ajungă cineva. Pentru că pur și simplu se putea. Tot prostul- și erau, pe vremea aia, 22 de milioane de proști, se uitau în gura oricăruia părea mai deștept, mai pro-european și […]

De ce PSD e mai tare decât orice partid ”de dreapta”?

Mă întreabă un prieten: ”De ce crezi că dreapta românească este atât de fărâmițată, dar în schimb stânga este monolit?” Eu nu cred că putem vorbi, riguros, de dreapta și de stânga la nivel de România sau de Uniunea Europeană. Dar da, partidul care se declară de stânga în România este cel mai bine consolidat electoral partid și singurul partid care poate fi considerat ”mare”, în sensul în care nu scade la alegeri sub 33-35 la sută. Dar este ”monolit” nu pentru că se declară de stânga ci pentru că a oferit constant cea mai conservatoare ofertă cu putință: 1. […]

Conservatorul, liberalii și socialiștii

Am provocat, cu postarea mea despre ”bunul sălbatic”, o dezbatere în comentarii între doi prieteni ai mei: unul dintre ei, om cu valori de stânga asumate, celălalt, om cu valori liberale asumate. Privindu-le polemica mi-am dat seama cât de conservator am ajuns. Conservator, în sensul acela- pe care tind să îl cred cel mai ok- de om care nu mai are încredere în nicio rețetă ideologică, este resemnat cu privire la natura umană și încearcă să nu își mai facă iluzii, păstrând o singură nădejde: cea dintre credință și dragoste. În fapt, socialiștii și liberalii (ca și comuniștii și libertarienii) […]