Ambasadorul Rusiei la Bucureşti: „Dacă există un interes naţional al României, Rusia este gata să îl susţină”.
Hai să trecem peste partea a doua a afirmaţiei domnului ambasador. Evident că e o declaraţie diplomatică.
Însă prima parte a afirmaţiei ar trebui să ne dea fiori: există vreun interes naţional?
România e o ţară fără viitor gândit, fără idealuri pragmatice şi obiective naţionale.
Suntem populaţia cea mai optimistă din UE cu privire la viitorul acestui proiect şi cea mai dispusă să cedeze suveranitatea naţională funcţionarilor de la Bruxelles. Suntem singura ţară în care euroscepticismul e doar un fenomen de Facebook.
În România este o bucurie deloc onorantă că trupe armate străine staţionează pe teritoriul naţional şi românii par să creadă foarte sincer că o ţară este independentă doar dacă este ocupată de trupe străine care să îi garanteze independenţa.
Adevărul trist este acela că foarte mulţi români au mai mare încredere în ambasade ale unor mari puteri, decât în propriile lor instituţii democratice şi suntem ţara în care orice ingerinţă a puterilor hegemone în viaţa noastră politică internă este aplaudată ca un soi de „normalitate”.
Nici „naţionalismul” românesc nu stă mai bine. Avem un cult lozincard faţă de Eminescu, „Biserica Neamului” şi nostalgia României Mari, dar tot naţionalismul românesc se rezumă la aceste lozinci şi patetisme lăcrămoase.
Eminescu e iubit fără să fie citit, „Biserica Neamului” poate fi rezumată la un mega-proiect arhitectonic, care să rivalizeze „Casa Poporului”, în rest, BOR-ul fiind marele absent din orice dezbatere cu privire la România sau cu privire la Creştinism, iar „unirea cu Basarabia” este o lozincă care, în ciuda frumuseţii ei, vine în totală contradicţie cu opţiunile geopolitice agreate de întreaga societate românească.
Românii vor bine ţării lor- dar ideal acest bine să se întâmple fără implicarea lor.
De altfel cei mai activi patrioţi- disperaţi de binele ţării- sunt românii emigraţi, plecaţi definitiv din ţară, din raţiuni economice, dar pe care i-a lovit patriotismul când au pus între ei şi ţară câteva mii de kilometri şi se bucură de garanţiile de securitate socială, medicală, fizică, ale altor state.
Desigur, sunt câteva teme fierbinţi pe agenda zilei: lichidarea foarte populară a fostei clase politice sub lozinca, la fel de populară, a „luptei anticorupţie”.
Însă nimeni, absolut nimeni, nu se întreabă: ce punem în loc după ce toţi politicienii pleacă la „beciul domnesc”? De aceea nu e de mirare că alegerile locale sunt deja terenul de joacă pentru nişte candidaţi sub-mediocri, nulităţi la costum sau la blugi, marionete ale unor cercuri de interese care nu vor să cedeze uşor puterea sau pur şi simplu viitoare piese de mobilier umane în primăriile patriei.

Deci: are România un proiect naţional? Cred că ambasadorul Rusiei , dacă e sincer interesat, va trebui să se intereseze la….ambasada SUA la Bucureşti. Nu de alta, dar la Bruxelles nu au timp de gândit interesul naţional al României.

 

Minions
Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s