Lună: Iunie 2016

UE? Mulţumesc. Nu vreau. Prefer democraţia

Da. Votul pentru Brexit a fost esenţial şi pentru acest lucru: separă clar apele. De acum, nu doar ţinând cont de declaraţia lui Martin Schulz, conform căreia filosofia UE nu ar fi democraţia, dar şi de felul în care a înţeles să acţioneze Uniunea Europeană mai ales după Maastricht, avem, ca cetăţeni români. în faţă doar două opţiuni: – pentru democraţie – pentru Uniunea Europeană Schulz nu a făcut altceva decât să dezvăluie un plan de multă vreme al UE. Toţi observatorii Uniunii au putut remarca cum opţiunea democratică a fost tot mai mult marginalizată şi cum tot timpul s-au […]

Slăbiciunea Europei

Toată dezbaterea asta cu Brexitul arată slăbiciunea Europei. Majoritatea zdrobitoare a europenilor, dacă sunt luaţi la bani mărunţi, vor ajunge la concluzia că Uniunea Europeană, aşa cum s-a gândit ea după Maastricht, a însemnat scădere a puterii de cumpărare a cetăţeanului obişnuit, dezechilibrul pieţei muncii, distrugerea sau măcar afectarea serioasă a profitului clasei de mijloc. UE s-a dovedit un eşec. Dar un eşec molcolm, din acela care te resemnează. Mai bine în UE decât afară: asta ar însemna să regândim nişte strategii politice, să dăm din nou drumul la o piaţă liberă (căci asta a UE e comună, dar nu […]

Despre Parlament

Revin la dezbaterea cu privire la Parlament, privind mai atent spre criticiii săi. Ce reproşează aceştia Parlamentului „de hoţi şi de corupţi”? 1 Se opun „justiţiei”. În fapt Parlamentul, respectând prevederi legale şi constituţionale, decide prin votul liber al parlamentarilor trimiterea în anchetă sau spre arest preventiv a unor parlamentari aleşi ai României. Demersul este unul perfect legitim constituţional şi parlamentar. Şi are şi o explicaţie de bun simţ: nu poţi lăsa majorităţile parlamentare la cheremul „suspiciunilor rezonabile” ale unor procurori. În schimb, preşedintele, ambasadorii şi judecătorii care se antepronunţă şi fac presiuni asupra Parlamentului ca să permită arestarea unui […]

Răsfoind un atlas zoologic de partid

Mă tot gândesc la partidele din România. În general, majoritatea vede din partidele doar chipurile politicienilor şi le ascultă discursurile mai mult sau mai puţin inepte. Însă în spatele fiecărui politician se găseşte o organizaţie. Iar o organizaţie politică în România este o junglă, cu o floră şi o faună aparte. Flora, v-aţi prins şi singuri-e, e reprezentată de tinere frumoase şi libere şi tineri asemenea (dar mai puţini). Ei dau frumuseţea unei organizaţii reuşite. La baza faunei se găsesc iepurii pensionari. Aceştia sunt oameni cumsecade şi sinceri, care din varii dar sincere motive, se alătură unei cauze politice. Ei […]

Pogorârea Duhului Sfânt- ziua Bisericii

Coborârea Duhului Sfânt- momentul în care Biserica se naşte. Acum Biserica trece prin vremuri speciale: suntem mai diviziaţi confesional decât oricând, epoca constantiniană s-a încheiat definitiv, lumea ne este din nou ostilă. Însă imperativul creştin rămâne acelaşi: „Moartea Ta o vestim, Doamne, şi Învierea Ta o mărturisim, până când Vei veni” (din liturghia latină). Putem să purtăm infinite dezbateri teologice între noi, dar atâta timp cât nu vestim pe Hristos lumii, nu suntem Biserică. Apostolii, la Cincizecime, au primit Duhul Sfânt, aflându-se în rugăciune, ascunşi în Cenacol, locul unde avusese loc şi Cina cea de Taină- deci în prima biserică […]

O poveste cu un cartof şi o ceapă

Problema „căsătoriilor” homosexuale într-o parabolă de piaţă agro-alimentară. Toţi ştim cum arată cartoful. Însă la un moment dat un grup de oameni ia decizia să numească ceapa „cartof”, că lor le place mai mult ceapa. Văzând că la piaţă nu primesc, atunci când cer cartofi, ceapă, încep să se plângă că sunt neînţeleşi, că pieţarii şi cei din jurul lor sunt nişte retrograzi fixişti, care ţin ca ceapa să fie ceapă şi cartoful să fie cartof. Un grup de oameni, care nu vor să fie consideraţi nişte „ţărani proşti”, se alătură celor „discriminaţi”. Nu de alta, dar despre ei ştim, […]

Rusofil?

Din tot ce înseamnă Rusia, recunosc că nu mi-au plăcut niciodată prea multe: ador muzica cultă rusească, „clasică” şi puţin din literatura lor (recunosc, mi se par obositoare majoritatea romanelor ruseşti clasice): Mihail Bulgakov cu al său, genial, „Maestrul şi Margareta”, Ilf şi Petrov şi….cam atât. Îmi place punerea în scenă liturgică, la marile slujbe ruseşti şi este o splendoare aparte a psalticii slave. Dar….cam atât. Putin? Evident că nu aş vota un Putin pentru România şi probabil că aş fi în opoziţie dacă aş fi cetăţean rus în Rusia zilelor noastre. Însă nici nu pot să nu remarc că […]