Lună: Septembrie 2016

6 sfaturi pentru un prieten rusofob

Un tânăr prieten de pe Facebook, deloc prost, student în ale ştiinţelor politice, sincer şi citit, are următoarea cugetare: „Propun ca următoarea propoziție să devină axiomă în ştiințele sociale: aprioric, toți rusofilii sunt idioți.” Iniţial, evident, m-am enervat. Apoi mi-am dat seama că problema nu este la el (un tânăr de 19 ani! ) ci la mediul care îl formează. Vârsta lui nu este deloc cea a sentinţelor definitive (deşi toţi, la vârsta lui, dădeam axiome prin…jurnale şi oracole, că nu era Facebook-ul). Însă este vârsta în care devii expresia mediului intelectual în care te învârţi. Asta e atmosfera intelectuală […]

Câteva gânduri despre Traian Băsescu

Dacă se va ocupa cineva serios de istoria acestor ani, domnul Traian Băsescu va apărea ca o notă de subsol. A fost un om politic român, inteligent, pragmatic, descurcăreţ, care a profitat de un context istoric unic pentru a face o strălucită carieră politică, ajungând chiar de două ori preşedinte al ţării, deşi în orice scenariu de Românie normală, un om ca el nu ar fi putut să fie mai mult decât un comandant de navă sau patron de galerie comercială în vreun cartier din Constanţa. Însă, fără să ştie, Traian Băsescu a fost instrumentalizat de către forţe care altfel […]

Depresie identitară? Şi o posibilă soluţie…

Problema cea mai mare a României e că nu mai are nicio opţiune internă. Nu avem niciun politician care să poată să inspire încredere şi consens naţional. Nu avem nicio personalitate culturală care să poată să strângă în jurul său masa critică de români care să legitimeze un proiect de ţară. Armata română, înjumătăţită uman şi redusă moral de un corp de generali fabricaţi fie pe criterii politice, fie din inerţia evoluţiei birocratice pe scara ierarhică, nu poate să ofere nici măcar alternativa unei dictaturi militare. Biserica Ortodoxă română este condusă de cea mai ştearsă intelectual garnitură de ierarhi din […]

Fiat iustitia?

Fiat justitia, pereat mundus- acest principiu inept, care îşi face apariţia undeva prin secolul XVI, ca motto al unui împărat mediocru al Imperiului Romano-German, ajunge, prin Kant, un principiu acceptabil în filosofia morală şi politică occidentală, cu consecinţe până în zilele noastre. Ideea este simplă: justiţia, în sensul de dreptate, trebuie să se facă indiferent de ce consecinţe teribile ar presupune aceasta. Numai că nu trebuie să fii filosof ca să îţi dai seama de inepţia unei astfel de sentenţe. Dreptatea-justiţia mea se poate să nu aibă nimic în comun cu ce înţelege prin „dreptate” adversarul meu. Iar acest lucru […]

Trump

Faptul că presa mainstream românească nu ştie cum să mai demonizeze pe Trump şi să laude pe Clinton, într-un efort neputincios de a influenţa (cum?) electoratu american, indică de fapt groaza tăcută care se instalează pe coridoarele politicii româneşti. România a mers pe o singură carte: subordonarea intereselor ei către SUA şi transformarea ei într-un avanpost al armatei americane în sud-estul Europei şi al politicii americane în UE: Nu există scenariu secund pentru România, nu există alternative. Ani de-a rândul am călcat peste toate interesele, chiar şi ale noastre, pentru a demonstra SUA că suntem cei mai credincioşi. Şi iată […]

Ambasada Rusiei a făcut un clip….

Clipul făcut de ambasada Moscovei, ca şi donaţia de 100 de euro făcută de personalul ambasadei pentru achizţionarea statuii lui Brâncuşi, care oricum nu poate părăsi România (moftul nostru „cultural” pe 2016), ridică nişte semne interesante de întrebare. Noul ambasador al Rusiei la Bucureşti se pare că a venit pentru a răspunde la propaganda anti-rusească, deja devenită politică mediatică în România. Însă răspunsul e foarte straniu: în primul rând, ambasada Rusiei se raliază unei campanii eşuate a guvernului României. E clar deja pentru oricine că statuia lui Brâncuşi, departe de a coagula pe români, a creat un nou clivaj: între […]

Profetul Iona

Astăzi este Sfântul prooroc Iona. Recunosc, îl iubesc mult pe acest prooroc atât de aparte dar şi cartea mică şi extraordinară din Vechiul Testament ce îi este dedicată. Trimis de Dumnezeu să vestească distrugerea cetăţii Ninive, Iona se gândeşte la propria sa piele şi încearcă să fugă de misiunea lui Dumnezeu încredinţată lui. Pleacă pe mare, dar Dumnezeu foloseşte metode dure pentru a îl „convinge” să se întoarcă la misiunea lui (furtună teribilă, aruncarea lui în valuri de către marinari, celebra istorie a peştelui uriaş care îl înghite şi apoi vomitarea lui de către peşte, pentru a ajunge din nou […]