Lună: Octombrie 2016

„Taci din gură că te acuză ăştia că eşti şpion rus!”

Toată tema asta, a familiei, are un rol important: separă apele. Ani de-a rândul eram sfătuiţi „oportun” să tăcem din gură pe diverse chestiuni: „Nu se poate să fii contra discriminării pozitive a homosexualilor, monşer. Se supără ambasadele. Vrei să zică lumea că suntem oamenii ruşilor?” sau „Nu e oportun să vorbim acum despre avort şi criza demografică. Ai dreptate, dar….înţelege şi tu, vom fi catalogaţi de extremişti”, sau „Hai să o lăsăm mai moale cu popii şi cu rolul Bisericii. Nu dă bine, mă înţelegi?” Acesta era, şi este încă, mecanismul de funcţionare al partidelor şi „societăţii civile” zise […]

Erorile din declaraţia domnului Iohannis şi consecinţele lor politice

Răspunsul dat de domnul Iohannis ieri era de mult pregătit. Nu insinuez-suspectez pe cei de la ştiripesurse că au avut o înţelegere cu preşedintele să pună întrebarea, dar sunt sigur că domnul Iohannis avea pregătit răspunsul din timp, ştiind că la un moment dat va primi o astfel de întrebare. Iată ce spune: „“În privinţa modificării Consituţiei nu este rândul meu să vorbesc despre asta. O să vorbesc pe urmă. Ce pot să spun este că eu provin dintr-o minoritate etnică şi dintr-una religioasă. Trebuie să revenim la toleranţă, cu bune şi cu rele. Nu toate grupurile etnice şi religioase […]

Ce cred eu că se întâmplă?

Ipoteza mea de lucru este aceea că există o singură criză majoră, cu implicaţii nu doar politice ci şi culturale, educaţionale şi mai ales morale. Este vorba de metastazierea Iluminismului şi iluziilor sale, în ceea ce am putea numi postmodernitate. Această problemă ne-a „ferit” pe noi- obligaţi să trăim până în 1989 o paradigmă întârziată a modernităţii (căci acesta este socialismul- o expresie a modernităţii şi, pentru societăţi agrare şi involuate cum erau cea rusească şi cele sud-est europene, o formă de modernizare, singura, din păcate). Problema a izbucnit în anii 60, odată cu o revoluţie culturală de proporţii care […]

Nişte gânduri în continuarea celor de ieri

Articolul meu de ieri, despre tefelişti şi moaşte, a fost mult citit, mult share-uit (chiar şi „plagiat”- cum îmi arăta un prieten , ieri, dar vorba aia: e foarte bine că a plagiat ideile mele decât cine ştie ce prostii 😉 ) şi copios comentat. Nu era un articol de teologie ci un articol care atrăgea atenţia asupra unei capcane în care tot cad tefeliştii şi presa mainstream: incapacitatea de a mai mima obiectivitatea. „Drama” auto-proclamaţilor lideri ai societăţii civile şi a jurnaliştilor români este aceea că sunt pur şi simplu incapabili să mimeze obiectivitatea; fie că este vorba de […]

Nişte gânduri despre pelerinaj, coolness şi tefelişti

Se apropie Sfânta Parascheva şi încep atacurile tefeliştilor (tinerii frumoşi şi liberi) la adresa „pupătorilor de moaşte”. Eu, personal, sunt un duşman declarat al oricărei forme de Creştinism care nu este conştientizat cu mintea şi cu sufletul şi care nu e asumat. A te declara creştin şi a nu depune efortul intelectual constant de a îţi înţelege şi aprofunda credinţa este, după mine, cel mai mare păcat pe care îl poţi comite împotriva sufletului tău, după păcatul sinuciderii, desigur… Cultul sfinţilor, pelerinajele, actele de asceză şi de devoţiune au însoţit credinţa în Dumnezeu şi istoria evreilor şi apoi a creştinilor […]

Conciliul Vatican II versus Marele Sinod ortodox- câteva observaţii superficiale

Câteva detalii despre sinodalitatea Conciliului Vatican II În pregătirea sa au participat 987 de episcopi catolici din toată lumea, implicaţi în dezbaterile pregătitoare. Toţi episcopii catolici (mai puţin sutele de episcopi din închisorile comuniste) au fost consultaţi, răspunzând unor chestionare cu privire la conciliu. Asemenea lor au fost consultaţi abaţii şi conducătorii tuturor ordinelor monahale catolice. Conciliul propriu-zis a durat între 11 octombrie 1962 şi 9 decembrie 1965. Au fost invitaţi toţi episcopii catolici şi au venit toţi cei care au putut să vină. Unii au participat la toate sesiunile, alţii doar la unele dintre ele. Participarea medie a oscilat […]

Identitatea PNL: în ce direcţie?

Am fost la dezbaterea organizată de PNL Bucureşti, pe tema doctrinei partidului, aflat la răscruce doctrinară. Ce am spus? Le-am spus că sunt un conservator care a intrat în PNL, atunci când Crin Antonescu a propus orientarea clară spre dreapta a partidului, chemând în partid conservatorii, creştin democraţii şi pe toţi cei cu valori politice clare de dreapta. Am plecat din PNL atunci când am văzut că acest partid nu poate să devină un partid de dreapta în adevăratul sens al cuvântului. Am mai spus că pentru mine, om cu valori creştine- conservatoare, multe din răspunsurile punctuale la întrebările mele […]