Am fost la dezbaterea organizată de PNL Bucureşti, pe tema doctrinei partidului, aflat la răscruce doctrinară.
Ce am spus?
Le-am spus că sunt un conservator care a intrat în PNL, atunci când Crin Antonescu a propus orientarea clară spre dreapta a partidului, chemând în partid conservatorii, creştin democraţii şi pe toţi cei cu valori politice clare de dreapta.
Am plecat din PNL atunci când am văzut că acest partid nu poate să devină un partid de dreapta în adevăratul sens al cuvântului.
Am mai spus că pentru mine, om cu valori creştine- conservatoare, multe din răspunsurile punctuale la întrebările mele punctuale, le-am găsit mai degrabă la PSD, decât la PNL.
Părerea mea este aceea că Partidul Naţional Liberal ar trebui să îşi asume linia social-liberală, care este proprie majorităţii liderilor săi şi pentru care se bate.
Adversarul real al PNL nu este PSD-ul. Adversarul real al PNL este pe de o parte USR-ul, care fură PNL-ului atât imaginea de partid „altfel”, de partid „cool” cât şi ALDE- unde au plecat majoritatea figurilor pe care le asociam cu PNL-ul.
De altfel este interesant că în dezbatere, liderul liberal cel mai des menţionat nu a fost nici Gorghiu, nici măcar Antonescu ci…:Călin Popescu Tăriceanu, semn că şi pentru penelişti rămaşi, Tăriceanu este mai „reper” decât actualul leadership.
Numele lui Cioloş şi al preşedintelui Iohannis nu a fost deloc menţionate.
Am văzut liberali (şi userişti- erau şi dintre aceştia în sală) realmente speriaţi de iniţiativa Coaliţiei pentru Familie şi având tonuri anticlericale în intervenţiile lor- ceea ce a confirmat credinţa mea că PNL nu are energiile interne ca să fie un partid de dreapta.
Completând o intervenţie extraordinar de inteligentă a unui tânăr- căruia nu i-am reţinut numele, din păcate, am încercat să explic ceea ce tot spun şi pe aici:
1. Bătălia se poartă în societatea civilă şi cine va controla agenda societăţii civile va controla şi dezbaterile electorale, şi
2. Societatea civilă în România, care însă nu este conştientă de sine şi de puterea ei, are un singur reprezentant real: Biserica Ortodoxă română, viitorul conservatorismului românesc depinzând direct şi aproape exclusiv de ce va face Biserica Ortodoxă pe plan social şi politic: va deveni un actor real? Sau va continua politica de compromisuri şi de compromitere de până acum?
Despre USR: am spus că dacă Nicuşor Dan va reuşi să îşi controleze propriul electorat: fragil emoţional, deloc unitar doctrinar, foarte puţin disciplinat, va fi, sigur, cel mai mare politician din România.
Am constatat (pentru a câta oară?) faptul că membrii de partid PNL sunt rupţi de agenda reală a societăţii, iluzionându-se că electoratul ar putea fi motivat cu promisiuni fiscale.
Iluzia e mai gravă cu cât ei cred că simplul fapt că se numesc social-democraţi ar împiedica PSD-ul să fie la fel de populist în promisiunile cu reducerea fiscalităţii.
sediu-pnl-timis-728x336
Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s