Doar ce am trecut, pe calea Victoriei, pe lângă nu știu ce manifestație sindicală. Din câte am înțeles manifestația ar fi trebuit să fie una de protest.
Am văzut însă masă de oameni veseli, cu zâmbete mari cât fețele lor, îmbrăcați neinspirat în niște veste albastre, având în mână baloane albastre, fluierând de zor din fluiere colorate.

Dacă vestele ar fi fost mai viu colorate și baloanele variate, aș fi putut să jur că trec pe lângă o paradă homosexuală, nu pe lângă un miting de protest al unei mișcări sindicale.

Mi-am adus aminte că atunci când s-au tăiat salarii și TVA-ul a crescut până cu 5 procente, sindicatele au organizat un soi de miting dansant (dansul pinguinului, dacă mai țin bine minte), tot cu niște protestari atât de fericiți de credeai că se nimeriseră la o nuntă.

Nici partidele politice din România nu stau mai bine: când un partid politic de la noi vrea să facă o manifestație de protest, totul sfârșește într-un soi de concert vesel și colorat, cu discursuri, glumițe și alte nimicuri de team-building.

Pentru a întări cumva paradoxul, avem și o altă față a protestelor la români.

De 5 ani încoace, o dată sau chiar de două ori pe an, se organizează proteste contra guvernului sau contra unei stări de fapt pe teme mult mai puțin tensionate precum tăierile de salarii sau explozia TVA.

Am avut manifestații uriașe, cu lume revoltată, sobră, serioasă, la București pe teme foarte variate: posibila demitere a șefului SMURD, chestiuni subtile legislative, incendiul unui club improvizat din București, exploatarea auriferă de la Roșia Montana (600 de km de București), apărarea ”statului de drept” și chiar, împotriva (țineți-vă bine!) creșterii salariilor.

La aceste manifestații unde nu au participat sindicaliști, adică oameni angajați profesional, direct afectați de măsurile economice ale guvernului, ci o populație urbană, variată, în general tânără și cu motivații lozincarde, induse de statusuri pe Facebook, tensiunea a ajuns însă la proporții revoluționare.

Din pricina acestui tip de manifestații au căzut două guverne (Boc și Ponta) și a fost ales un președinte de țară (Iohannis).

Desigur, ne putem amuza, dar putem și să tragem concluzia că poporul român este supus unui experiment de manipulare în masă. Altă concluzie nu prea știu cum am avea…

Strumfii

 

Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

2 comentarii

  1. […] Sursa: Bogdan Duca Blog […]

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s