Fake news…

Avem nenumărate declarații politice panicate cu privire la ”știrile false”, avem stragii de luptă, inclusiv la nivel de NATO împotriva ”știrilor false”. Avem acuze conform cărora s-au pierdut și s-au câștigat alegeri din pricina fenomenului acesta, al ”știrilor false”.
Fiecare dintre noi a avut ocazia să vadă cum e cu știrile false. Am asistat la o explozie de site-uri prost făcute care au aruncat tone de deșeuri ideatice în mediul online. Dar niciun om rezonabil și cu o cultură generală și o inteligență medie nu se putea lăsa ușor păcălit de știri stupide, Sau dacă era păcălit pe moment, nu îi trebuia mai mult de jumătate de oră să se dezmeticească.
Eu, când am văzut atâtea site-uri dubioase și cantitatea de material dubios pe care acestea o promovau, mi-am pus o altă întrebare: cine face site-urile astea? Cine plătește oameni? Căci e o asemenea cantitate de informație proastă pe fiecare din acele site-uri care arată că sunt oameni care chiar muncesc acolo pentru redactarea și ditribuția porcăriilor respective. Și mai ales mi-am pus întrebarea: de ce? Internetul este plin de resurse care pot aduce profit: de la universități și biserici online, care îți asigură mântuirea și doctoratul cu doar 100 de dolari până la industria pornografică, care îți asigură satisfacția sexuală, taxându-te la minut. Toate aceste demersuri sunt inteligibile: oameni care vor să obțină bani și au găsit pe internet posibilitatea de a scoate un profit. Legea pieței se aplică și aici: au clienți? Au profit. Nu au clienți? Se închid.
Însă site-urile de știri false nu pot fi acuzate de astfel de calcule cinice: nu cer bani, nici măcar nu pretind credibilitate (dacă vă uitați cu atenție pe un site de genul acesta, veți vedea că știrile se pot contrazice și de două ori în aceeași zi). Deci de ce?

Fără să cad în teoria conspirației, mă gândesc că scopul lor este tocmai acela de a arăta că există ”fake news„, a justifica un proces mult mai complex și mult mai periculos decât știrile false: decredibilizarea și introducerea cenzurii.
Ca în multe alte situații din vremurile noastre, simpla referință la epoca sovietică (sau măcar la 1984 al lui Orwell, care o descrie) este revelatorie: sistemul însuși inventa o problemă, un pericol, un dușman, pentru a putea justifica măsurile sale de forță. Ce mai bună scuză pentru instaurearea cenzurii decât invocarea unei deontologii cu privire la „fake news” sau chiar …securitatea națională?

Mai adăugați la aceasta și următorul argument: decredibilizarea. Într-o mass-media mai mult sau mai puțin virtuală care este bântuită de frica de ”fake news„ și spamată cu mizerii grosiere, adevărul poate deveni irelevant sau chiar suspect. Și orice dezvăluire publică poate fi respinsă cu argumentul suficient: chiar dacă e adevărat, fake news e de  vină! 🙂

6e02acd2e3f5a27dab5889e45e604209--russian-posters-propaganda-art

Anunțuri

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s