E 22 decembrie.
Acum 28 de ani și 4 ore (din clipa în care scriu aceste rânduri) se prăbușea un regim care strangulase libertatea și apoi și bunăstarea românilor.
O Românie sărăcită, care se bătea la cozi pentru niște resturi de carne sau niște oase, care își lua pâinea (neagră și tare) pe cartelă, care făcea ore de coadă pentru jumătate de pachet de unt, care contempla magazine alimentare în care găseai doar un soi de chipsuri vietnameze, bomboane bolovănoase și biscuiți de consistența furnirului, care avea curentul tăiat periodic, care tremura, la propriu, în case din pricina frigului, dar care era obligată să afișeze tot timpul, de frica represaliilor, un aer optimist și o încredere tâmpă în Ceaușescu și partidul comunist, s-a bucurat enorm când a văzut la televizor cum un elicopter îi ducea departe de la putere pe cei din clica conducătoare.
S-a bucurat sălbatic și când i-a văzut pe Ceușești împușcați, transferând în ură animalică toate frustrările adunate în ani de foamete, de sărăcie crâncenă și de izolare.
România lui Ceaușescu era România în care dacă aveai un loc de muncă la oraș, un apartament de 3-4 camere, covoare persane, mobilă de lemn, mașină de spălat, televizor color, video și o mașină Dacia, o rudă la țară care să îți crească un porc de Crăciun și de la care să te aprovizionezi cu ouă de Paști, erai un om nu realizat, ci bogat.
 
Această Românie (din care am prins 9 ani, 5 luni și 2 zile) întunecată și săracă, produsul unui experiment dement al lui Ceaușescu: un naționalism stupid croșetat pe falimentul economiei socialiste, este din fericire istorie.
Iar morții de la revoluție au fost ultimele sale victime.
 
La 28 de ani de la revoluție, vezi în stradă adunături de tineri care evocă revoluția și se tot ”luptă cu comunismul”. Majoritatea nu au prins nici cât mine ce a însemnat național-comunismul ceaușist. Dar ei sunt siguri că luptă cu ”ciuma roșie”, cu ”pericolul comunist„, cu Rusia, cu China, cu Coreea de Nord…
 
Ei sunt exponenții tinerei clase de mijloc din România anilor de după 2012. Sunt generația pentru care „sărăcie” înseamnă să nu ai bani să te duci la munte și la mare, pentru care a merge cu autobuzul e comunism, cu metroul e cool doar dacă o faci doar în chiloți, care preferă Uber-ul mai ieftinului taxi doar pentru că dă mai bine.
Ei sunt generația care dacă a făcut foamea, a făcut-o doar ca să slăbească și să fie sexy, pentru care cenzură înseamnă când îți șterge Facebookul niște postări, care cu o seninătate de invidiat cereau celor de la Roșia Montana să mănânce cozonac, dacă nu au bani de pâine.
Ei sunt o generație ”foarte„ implicată social. Ei știu ce e statul de drept și ce e democrația.Statul de drept e statul care trebuie să se ploconească în fața drepturilor lor (care variază de la dreptul de a avea piste de biciclete pe care să nu meargă până la dreptul de a se droga cu „iarbă”). iar democrația e voința lor. Când nu e conform cu voința lor, nu e democrație.
Majoritatea sunt înregimentați în corporații sau firme mai mici ce aplică însă o etică a muncii și o filosofie comună: un totalitarism soft în care toate frustrările angajatului, toate lipsurile, sunt direcționate spre ”cauze” diferite pentru care „merită” să lupți.
Alții sunt niște boemi care trăiesc bine mersi de pe urma cât de cât funcționalului stat social de la noi, combinat cu economia neagră sau gri.
Dar toți sunt foarte nemulțumiți și luptă contra comunismului…. Pentru ei ”comunism” e ceea ce nu le convine lor.
Flămânzii, la propriu, din 1989 au înfruntat gloanțele și necunoscutul istoriei pentru un pic de viață mai bună, pentru căldură în calorifere, curent electric toată ziua și posibilitatea de a spune ce crezi în public.
Sătuii, la propriu (dacă nu sunt în vreo dietă de detoxifiere) din 2017 înfruntă frigul serii și nevoia de a bea o bere, pentru că au auzit pe Facebook că ”comuniștii” atentează la statul de drept. Și că ce democrație e aia în care ei nu câștigă alegerile?
Duca
Reclame

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

2 comentarii

  1. „Majoritatea nu au prins nici cât mine ce a însemnat național-comunismul ceaușist.”

    Majoritatea nici nu facea parte dintr-o familie de securisti, ca tine. Ai uitat sa spui asta. Cat de greu ti-a fost in comunism, fiu de securist?

    Apreciază

    Răspunde

  2. Bogdane vad ca nu prea te citeste lumea . E oarecum normal pentru ca te adresezi celor care nu prea stiu sa citeasca .

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s