Mă enervează că sunt o casandră, dar mai ales când ajung să am dreptate.
Ani de-a rândul am scris, după puterile mele, despre falimentul inevitabil al unei politici externe care s-a remarcat prin servilism (uneori până la limita perversiunii) față de Washington, Bruxelles și alte câteva capitale de țări ”hegemone”, dublat de indiferență, dispreț ”superior” și băgatul bățului în gard în relația cu țările vecine și din regiune.
Am spus de mult că această viziune asupra politicii externe, acest pro-occidentalism religios, acest ciocoism diplomatic, va ajunge să aibă consecințe grave.
Istoria ne arată că am repetat greșelile din perioada interbelică (uneori în formă agravantă) Și ca în perioada interbelică, începem să descoperim cât de singuri, de urâți, de disprețuiți suntem de către vecinii noștri.
Desigur, în viziunea șchioapă asupra lumii care a devenit punctul de vedere oficial al României, exceptând SUA și UE, toți ne vor răul iar soluțiile pentru România sunt mai multă cedare de suveranitate către UE și supunere față de interesele SUA.
Ni se spune că ungurii vor Ardealul. Nu ar avea ce face cu el (doar o Ungarie majoritar românească 🙂 ). Însă Ungaria va specula naționalismul maghiar, naționalismul românesc, amenințările câte unui hamal de port dunărean eșuat pe fotoliul de prim-ministru, pentru că….Ungaria ne vede ca un adversar și nu ca pe un vecin de încredere, un partener.
România nu își ajută vecinii, nu vede interese comune regionale decât dacă Bruxelles-ul și Washingtonul îi spun că ar exista unele.
România denunță (oficial, chiar) grupul de la Vișegrad ca fiind un soi de atentat la idealul Europei unite. România nu își negociază cu vecinii puncte de interese comune. România e indiferentă față de orice se întâmplă în capitalele din vecini. România a mers pe mâna americanilor și împotriva românilor din Ucraina. În Republica Moldova, o țară unde interesele românești sunt indiscutabile, am reușit să facem suficient de multe ca să putem fi siguri nu doar că unirea va fi imposibilă, dar și că Moldova nu va juca în ”echipa” noastră…
 
Acesta este adevărul trist: suntem o țară izolată, suntem o țară care nu mai contează, suntem o țară ce din posibil partener și aliat, cu potențial de lider regional, ajungem câmpul de manevră și subiectul jocurilor politicianiste ale vecinilor.
Și din păcate suntem la începutul unor ani care vor tranșa soarta Europei, dar nimeni nu ne mai este prieten….
Bogdan D1
Reclame

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s