Pe doamna Violeta Barbu, deși soția profesorului meu coordonator de la masterat și doctorat, Daniel Barbu, am întâlnit-o prima dată la câțiva ani după susținerea doctoratului meu. Contextul nu a fost unul prietenos: eram la o conferință în București și doamna Barbu s-a nimerit în panelul în care îmi susțineam prezentarea (despre caracterul evolutiv al doctrinei socială a Bisericii Catolice). Nu a fost deloc comod pentru mine, trebuie să recunosc.
După aceea ne-am mai întâlnit pe la biserică, unde ne salutam și atât.
 
Anul trecut, în vară, un context de împrejurări a făcut ca unii dintre cei ce ne-am format intelectual pe lângă Daniel Barbu să reluăm legăturile cu acesta și să intrăm într-un soi de poveste în care preocuparea față de viața spirituală să însoțească ba chiar să aibă prioritate față de viața culturală.
Așa am ajuns să o cunosc pe doamna Barbu mai bine. Și să descopăr că preocupările sale ca istoric îmi ofereau mie posibilitatea unor lămuriri pentru dilemele mele de teolog preocupat de ce e aceea Biserică.
Invitați la masă la familia Barbu am petrecut seri lungi în discuții despre cum s-au născut confesiunile creștine, despre Kiril Lukaris, calvinul pe care ortodocșii îl cinstesc ca sfânt, despre indulgențele din lumea ortodoxă, despre familii boierești, dar și despre viața creștină.
În ianuarie am pornit o adevărată aventură în căutarea celei mai importante cărți scrise de Violeta Barbu: ”Purgatoriul misionarilor”, apărut la editura Academiei acum câțiva ani. Nu am vrut să cer cartea doamnei Barbu și pentru asta m-am adresat unei prietene de pe Facebook, Alina Bianca, care m-a ajutat să găsesc un ultim exemplar prin depozite, căci nu e ușor să găsești cărți publicate de către Academia română….
Țin minte și acum cât de încântat am fost când am găsit-o și am început să o citesc. Am tot adunat o grămadă de chestiuni pe care speram să le discut cu doamna Barbu la următoarea noastră întâlnire. Însă următoarea întâlnire va fi, sper, în Ceruri….
 
Acum o săptămână am aflat însă că doamna Barbu este victima unui cancer galopant și deosebit de violent și că zilele sale sunt numărate….
Astăzi, doamna Barbu a plecat dintre noi și s-a întors la Casa Tatălui pe care l-a slujit ca o bună creștină toată viața.
Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace. Și să întărească în credință pe Daniel și pe copiii lor…

Violeta Barbu

Reclame

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s