Unul din cei care m-au certat pe mine ieri că nu am o problemă cu incinerarea, dar am în schimb o problemă cu îngropările ”creștinești”, cum se fac la noi, nu mi-a explicat și mie care sunt rațiunile teologice pentru care trebuie la înmormântări să faci parastase la date anume, de ce nu poți face parastasul după ce a trecut data comemorării, de ce e musai să pui prosoape la lumânările preotului, în ce tratate teologice s-a stabilit că e nevoie de vreo 5 feluri de colaci, care e sensul teologic al colivei, dincolo de faptul că e un desert bun, și de ce nu poți face parastas fără ea?
Așa cum nu am aflat de ce e musai să ai pilaf la masa de pomană (cel puțin în Moldova), de ce pomenile trebuiesc ”citite” înainte de a fi date, de ce mormântul dacă nu e ”pecetluit” cu vin parcă nu e chiar creștinesc….
 
Dar am primit o grămadă de certări că deși teolog, nu am înțeles cât de importante sunt superstițiile astea.
Tocmai pentru că nu există nicio explicație teologică pentru ele. ȘI nici nu sunt măcar obiceiuri benigne. Nu sunt pentru că în loc să faci fapte bune, în amintirea sau pentru iertarea păcatelor răposatului (de ar fi așa de ușor!) te blochezi în ritualuri că ”așa trebuie” și ajungi să dai ”pomeni” deja stabilite de cutume, eventual rudelor, care numai de pomeni nu au nevoie.
 
În rest, sunt de acord cu voi: e mișto la parastase. Ne mai vedem între noi, în familie, mâncarea e bună, coliva e un desert excelent, iar vinul…..
Vorba aia: ”Mișto colivă, nasol moment!„
Dar credința creștină nu are treabă cu prostiile astea. Omul, când se duce la Domnul, puține șanse să îl salveze, dacă se duce plin de păcate, o ceremonie de stropit coșciugul cu vinul, un bănuț în gură, un ”toiag” de ceară sau un parastas bine stropit, cu sărmăluțe, pilaf și colivă de calitate.
Nici feluritele tipuri de colaci nu rezolvă cu nimic dificultățile trecerii celei mari: de la viață la Viață.
Vreau să fac milostenie pentru un suflet amărât? Păi caut un om sărman și îl îmbrac, îl hrănesc, îl ajut să iasă la un liman, îi găsesc un loc de muncă, îi iau medicamente dacă e bolnav și….mă rog lui Dumnezeu ca faptele mele bune să îmblânzească judecata Domnului pentru sufletul celui drag mie și trecut la Domnul.
Vreau să mă rog pentru el? Păi mă rog, nu stau să mă gândesc unde sunt prosoapele de lumânări (ce am gâfâit prin Moinești ca să găsesc prosoape pentru lumânări, că venea părintele să ”citească” la mormânt și ….fără prosoape nu mergea bine ”cetitul”, iar noi uitaserăm de acest element esențial pentru odihna sufletelor adormiților noștri),
Iar teologia m-a mai învățat ceva: că pe Dumnezeu nu îl păcălești cu giumbușlucuri ci cu inteligență și sinceritate.
 
În schimb da, ne putem păcăli pe noi înșine că dacă facem 5 colaci și 40 de „punți”, se rezolvă problema…. Că Dumnezeu e ca funcționarul de la primărie: cu o ”atenție” l-ai convins….

Parastas

Reclame

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

5 comentarii

  1. Mirona-Ioana Tatu 26 Martie 2018 la 12:35 am

    În Ardeal, parastasele sunt mai simple. Se oferă doar cate un colac, o lumânare și un pahar cu vin fiecărui participant. Colivă mai rar. Eu am descoperit coliva abia când am ajuns studentă în București. Până atunci, în anii ’90, abia dacă mâncasem de vreo 2-3 ori colivă.
    Acum, la Berlin fiind, apreciez enorm parastasele! În diaspora, totul se trăiește altfel decât în țară. La începutul (auto)exilului ai mereu deasupra capului sabia nesiguranței zilei de mâine. Iar parastasele și agapele de după Dumnezeiasca Liturghie fac parte din lecția de supraviețuire. Așa că, dă, Doamne, să fie cât mai îmbelșugate iar românii să își păstreze această dărnicie și generozitate, pe care nu o întâlnești la alte neamuri.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Cind un (pseudo)roman trece la o alta religie se intimpla datorita lipsei sau slabei constiinte nationale. Faptul ca multi romani sint in aceasta stare se reflecta in starea tarii si natiei romanesti. Nu sint necesare explicatii. Ajunge sa deschizi geamul si sa privesti afara! Cine vrea sa afle mai mult despre natia lui trebuie sa incerce sa devina roman. Altfel are ocazia sa taca si sa-si vada de ale lui. „Vestul luminos” ofera nenumarate teme de meditatie.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Ca sa ajungem romani mai trebuie sa si vrem. Ca sa nu aruncam cu noroi in toate, mai trebuie sa avem si ceva constiinta nationala. Daca vrem sa intelegem trebuie sa incercam. Daca nu, ne ducem la Berlin si ne dam victime.

    https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/de-ce-coliva-colaci-vin-la-pomenirea-celor-adormiti

    https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-ghighiu-67913.html

    Apreciază

    Răspunde

  4. D-aia nu are ursul coada! Cu voi Romania se va scufunda cu siguranta! Mindria si fudulia, specifice voua, sint un focar de dezastre care ne umplu zilele de 70 de ani!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s