Am intrat în Sfânta și Marea Joi.
Sfânta și Marea Joi este ziua Cinei celei de Taină, este ziua Euharistiei.
Cel mai mare dar pe care Dumnezeu L-a făcut lumii este, indubitabil, Euharistia. Și ca orice Dar al lui Dumnezeu, se ascunde smerit într-un firesc.
Într-un firesc se ascunde marele Dar al vieții, într-un firesc se ascunde marele Dar al iubirii, într-un firesc se ascunde marele Dar al maternității și tot de un firesc absolut este și Darul care ne place cel mai puțin, dar este calea prin care păcatul a putut fi împiedicat să se ontologizeze, este calea prin care ne întoarcem la Casa Tatălui: Darul Morții.
Euharistia le cuprinde și le întrepătrunde pe toate aceste daruri despre care vorbeam mai sus și, cu smerenie, le desăvârșește.
Prin Euharistie ne regăsim adevărata Viață: Hristos. Mâncându-l la propriu pe Domnul, ne facem părtași ai vieții lui, parte a corpului Său tainic care este Biserica.
Prin Euharistie, ne găsim adevărata paternitate: Dumnezeu. Mâncându-L pe Hristos, devenim una cu El, fii ai Tatălui Ceresc.
Prin Euharistie gustăm și iubirea în forma ei supremă: Hristos care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi, care a murit pentru mine, pentru tine, pentru toți oamenii, dintr-un motiv foarte simplu: ne iubește încă de dinainte de a ne fi născut.
La Cina cea de Taină, în anul 33 al erei noastre, El a frânt Pâinea și S-a frânt pe Sine odată cu ea și pentru Bogdan , cel care scrie acum, în anul 2018 despre aceasta. Și pentru toți cei care se vor naște, cât va mai fi pământul acesta.
Prin Euharistie găsim adevăratul sens al morții: întoarcerea la Tatăl.
 
Un lucru pe care destui îl ignoră este faptul că de fiecare dată când intrăm într-o biserică, dacă în acea biserică se păstrează Euharistia, Hristos este acolo. Și nu metaforic ci la propriu. Ne grăbim să mergem pe la icoane și sfinte moaște, dar de multe ori ignorăm că drept în față, în Altar, este chiar El, în forma în care a ales să ne însoțească până la sfârșitul lumii: ca Pâine și ca Vin.
Euharistia este cea care ne face Biserică. Euharistia este cea care ne scoate din lume. Euharistia este cea care ne transfigurează.
Și totul într-un chip deloc miraculos (sunt și miracole euharistice, dar rare de tot, tocmai că nu aceasta contează): pur și simplu pâinea și vinul devin, fără să își schimbe forma, Trupul și Sângele lui Hristos iar noi, înghițind Pâinea/Trup și Vinul/Sânge, ajungem să devenim la modul concret, fizic, prin asimilarea materială a acestora în organismul nostru, ”părtași dumnezeieștii firi”, o realitate diferită.
Deasa împărtășanie- am văzut cu ochii mei- schimbă oameni. Nici ei nu se prind ușor de asta- pur și simplu lucrează Dumnezeu în ei și timpul îi face ….nu mai deștepți, nici mai înțelepți, nici mai luminați, nici mai frumoși ci…..„doar” mai buni, mai sensibili, mai atenți, mai iubitori.
 
E Joia Mare? E timpul să ne gândim la Hristos care S-a făcut și se face intimul nostru la modul desăvârșit: ca Pâinea și ca Vinul pe care le mâncăm, le bem, le digerăm și ni le facem parte a propriului organism.

potir

Reclame

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s