Postarea despre pateurile cu ciuperci, sau, mai precis, absența lor, mi-a adus imediat niște urecheli: cum că nu aș ține postul cum trebuie.
Cum trebuie? Ideea este că ar trebui să îmi placă să postesc.
Eu cred că nu trebuie să îmi placă. Dacă ajunge să îmi placă, s-a dus postul. Asceza și mortificarea (iar postul e o formă de asceză și de mortficare) nu trebuie să provoace plăcere. La fel, nici nu trebuie să intre într-o logică a firescului.
Postul trebuie să mă scoată din zona mea de confort, să fie o provocare. Dacă nu o face, nu mai e post.
 
Ce folos să postesc dacă sunt vegan? Dacă stomacul meu este obișnuit cu plăcerile mâncărurilor exclusiv vegetariene și mintea mea respinge ca neplăcut consumul de carne și produse animale?
Unde ar fi sensul postului ca renunțare și asceză, în asemenea condiții? Evident că nicăieri. Iar ca să fie, ar trebui regândit.
Un duhovnic deștept, dacă ar pune mâna pe un vegan, ar trebui să îl pună în post să mai mănânce niște carne. Asta ar fi asceza lui alimentară: să biruiască un confort psihologic, să depășească o limită și….să mănânce și el niște proteine.
Dacă, sunt și cazuri din astea, mai ales între doamnele și domnișoarele foarte atente la siluetă, o persoană nu găsește absolut nicio plăcere în mâncare, atunci postul alimentar este, în cazul ei, inutil. Ce folos să îi interzici o plăcere pe care oricum nu o are?
Eu cred că un duhovnic ar trebui să o sfătuiască spre alte forme de postire și de renunțare.
 
Dar să revenim la cazurile standard: ale credincioșilor care se simt bine în timpul postului. Și îi credem: fasolea și cartofii prăjiți sunt tare buni chiar și după 7 săptămâni. Pui lângă iahnia de fasole o salată de murături, sau lângă cartofi un mujdei de usturoi….
Însă….e bine că te simți bine în post? Pentru aceasta am început postul? Dacă nu mă mai deranjează, unde e mortificarea? Unde e asceza? Unde e războiul pe care l-am pornit contra plăcerilor?
 
Postul e un angajament al voinței mele de a face un sacrificiu de disciplină în raport cu Domnul. Postesc pentru Domnul arătându-i că pot renunța la niște plăceri și bucurii, că eu îmi țin trupul sub control, nu el pe mine.
Postul e o asceză, iar asceza e un cuvânt ce vine din greacă și înseamnă exercițiu.
Plăcerile și bucuriile la care renunț în post nu sunt plăceri vinovate, păcate. De păcate trebuie să ”postesc” tot timpul. Dacă sunt într-o relație sexuală adulterină cu cineva dar mă abțin de la sexul cu persoana respectivă în timpul postului, e….bine, dar nu e post.
Dacă consum droguri, dar suspend consumul de droguri în perioada posturilor, e iar bine, dar nu e post.
De păcate nu postim. De păcate trebuie să ne ținem departe tot timpul, nu doar miercuri, vineri și în posturile stabilite de Biserică.
 
În post în schimb renunț la niște lucruri care îmi fac plăcere și care nu sunt păcat. Dar pur și simplu sunt comodități ale mele. Renunțăm la consumul de carne, nefiind un păcat să mănânci carne, la consumul de ouă, nefiind vreun păcat să îți faci omletă, la consumul de lactate, nefiind vreun păcat să guști brânză.
Renunțăm pentru că vrem să îi arătăm Domnului că suntem gata să îl slujim, că suntem gata să fim alături de El și în momente dificile, că ne pregătim să fim alături de El nu doar la ospățul Cinei dar și în clipele grele din Ghetsimani, pretoriu, calvar și Golgotha.
 
De asemenea postul are și o dimensiune spre celălalt. Postind învăț să înțeleg lucruri care îmi permit să mă lămuresc cu privire la multe aspecte ale vieții celorlalți.
De exemplu învăț ce e foamea. Trăim într-o lume de sătui, de supraponderali care când zic că le e foame, de fapt vor să spună că le e poftă.
De asta nu înțelegem realmente suferința celor cu adevărat flămânzi. Însă Postul ne poate oferi ”șansa” de a simți măcar un piiic foamea, de a trece dincolo de suferința poftelor. Și atunci începem să avem o înțelegere pentru cei care ”postesc” de nevoie. Și care, din păcate, nu sunt doar în Africa.
Postul ne obligă să mergem în hypermaketuri și să trăim experiența coșului gol. Unde ieri ne uitam după standurile cu sălămioare și brânzeturi, acum privim cum coșul nostru e trist, cu un smoc de ceapă verde, niște cartofi, niște spanac, niște salată, un bulion….
Dar asta ne obligă și să vedem că sunt oameni care cumpără puțin că nu au bani Devenim brusc atenți la sărăcie, devenim brusc atenți în fața risipei.
 
Ca să nu mă lungesc mai mult: postul e o asceză, nu e o plăcere. Postul nu trebuie să îmi placă. Dacă îmi place, nu mai e post. Postul nu trebuie să fie confortabil ci să mă scoată din zona de confort. Postul nu trebuie să fie un regim alimentar, fie el și prestabilit canonic, ci trebuie să fie renunțarea la ce îmi place și acceptarea a ceea ce nu îmi place.
Îmi place salata de spanac? Voi posti de spanac…. Nu îmi place carnea? Ce folos dacă postesc de carne?
Însă important e ca în fiecare post să îmi arăt mie și lui Dumnezeu că pot un pic mai mult să mă controlez, că pot un pic mai mult să mă sacrific și, poate cel mai important, pot un pic mai mult să fiu atent față de aproapele meu.
Viziunea lui Petru, când el pe acoperiș în rugăciune era ofertat de Dumnezeu cu mâncăruri ce nu erau cușer, nu este o ridicare a postirii ci de fapt o invitație la postire: lui Petru i se cerea tocmai să își depășească limitele. Deci…să postească acceptând mâncarea ne-cușer.

mica masa

Reclame

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Un comentariu

  1. Corect! Mie nu-mi plac cartofii prajiti si fasolea dupa 7 sapt! Dupa 3 sapt, nici o mincare nu mai are gust.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s