Categorie: Uncategorized

Dispreț față de hipsteri?

Mi se reproșează tonul disprețuitor față de hipsteri.   Nu sunt disprețuitor. Este îngrijorat și în același timp ferm. Mi-e frică de voi, recunosc. Mi-ar fi plăcut să văd că nu am avut dreptate anul trecut, când am vorbit destul de mult despre fascizarea acestei mișcări Rezist. Nu am fost contrazis de fapte, nu am fost contrazis nici măcar la nivelul argumentelor teoretice. Ba chiar, așa cum prognozasem, revelațiile cu privire la caracterul malign al cancerului numit frumos ”lupta împotriva corupției„, deși au înjumătățit numărul haștagrezistenților, a radicalizat pe cei care au rămas pe poziții. Prăpastia este mai evidentă acum […]

Marxismul? Nu, liberalismul

E o chestiune mult folosită printre conservatori: ”neomarxismul și marxismul cultural sunt vinovate de toate relele. Societatea ar fi fost perfectă dacă marxiștii culturali, școala de la Frankfurt și gramscienii nu și-ar fi băgat coada”. În fapt, această mentalitate este una consolatoare: de fapt ne luptăm cu comuniștii, care sunt, evident, o ideologie și tembelă, și criminală. Deci povestea luptei cu dragonul roșu se poate pune în scenă și ne poate face să ne simțim un soi de eroi. Însă nu ne luptăm cu comuniștii. De fapt luptăm, așa cum conservatorii au luptat de la 1789, cu o familie ideologică […]

Un cancer roade Biserica: kitsch-ul sacru

Nu e nimic mai rău în Biserică decât kitsch-ul, decât pseudo- creștinismul, decât evlavia care alunecă în idololatrie. E un păcat împotriva Duhului Sfânt. Vezi adunate în kitsch-ul superstițios care sugrumă Bisericile indiferența de facto față de Dumnezeu, care depășește în egală măsură și păcatul prea marei încrederi în Dumnezeu, dar și pe cel al neîncrederii în Acesta. Pur și simplu evlaviosul kitsch nu își pune nici problema încrederii, nici problema neîncrederii în Dumnezeu, ci crede că Dumnezeu, sfinții, îngerii, sunt niște djini din povești. Ai frecat lampa? Ai pupat icoana x? Ai rostit rugăciunea y? Ai mâncat pâinea sfințită […]

Izvorul Tămăduirii

Hristos a înviat! Iar e timp de sărbătoare în calendarul bizantin: Izvorul Tămăduirii. E un bun prilej să discutăm despre ce am tot vorbit și în Săptămâna Mare și la sfârșitul ei: despre minuni și false minuni.   Izvorul Tămăduirii este cinstirea unor minuni săvârșite de Dumnezeu prin intermediul Maicii Domnului printr-un izvor de la marginea Constantinopolului în secolele V- VI ale erei creștine, miracole în care au fost implicați doi împărați: Leon I și Justinian. Probabil chiar implicarea unor împărați a făcut ca această sărbătoare să capete o importanță liturgică deosebită în ritul bizantin. Dar acest lucru nu afectează […]

Iar ”izolăm Rusia”

Mă amuză formularea ”izolarea Rusiei”. Eu nu pot vedea nicio izolare a Rusiei în evenimentele din ultima vreme ci o polarizare a lumii care duce, inevitabil, la o izolare a Occidentului (din care România face parte). Toate sancțiunile impuse Rusiei, tot conflictul din Asia în care se urmărește, probabil, ”izolarea Chinei”, duc de fapt la consolidarea unei alianțe care poate însemna sfârșitul Occidentului. Când China, Rusia, Iranul și Turcia colaborează de zor, când India și Brazilia privesc spre ei cu încredere și speranță la o alternativă la globalizarea neoliberală a Occidentului, când Rusia se afirmă ca putere militară superioară NATO […]

Neplacerea de a fi rational

Poate cea mai mare greșeală a vieții mele a fost aceea că am ales să fiu rațional, adică să folosesc mintea pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru a gândi lucrurile dialectic, ducându-le până spre consecințele lor ultime, dacă nu până la consecințele ultime. Am fost rațional în teologie și mi-am luat-o dureros pentru că nu am văzut miracole peste tot pe unde le vede poporul credincios, nu cred în ”sfânta lumină” de la Ierusalim care se aprinde, oportun, în funcție de avioanele charter care trebuie să o transporte spre satisfacerea superstițiilor drept-măritorilor creștini, nu cred că apostolii stăteau prin peșteri […]

Ce mai putem face? Să vă spun ce fac eu

Salvarea României nu poate începe decât prin recuperarea societății civile din mâinile rețelei de ong-uri care o controlează acum.   Pentru România, această recuperare nu se poate face decât prin deșteptarea conștiinței sociale și civice a cultelor religioase din țară, și mai ales prin trezirea Bisericii Ortodoxe române.   Din păcate, BOR suferă (chiar mai mult decât celelalte Biserici Ortodoxe surori, mult mai mult decât Biserica Ortodoxă rusă) de păcatul bizantin al simfoniei. BOR refuză să își asume vocea profetică în societate pentru că nu vrea să strice confortabilul contract social cu statul. BOR este chiar mulțumit cu status quo-ul […]