Cea mai frumoasă Evanghelie a Învierii: Drumul spre Emaus

În prima seară de după Învierea Domnului, doi ucenici ai Acestuia părăsind Ierusalimul se îndreptau spre Emaus- un sătuc „la 60 de stadii” (11-12 km) de Ierusalim. Erau trişti şi intrigaţi. Hristos murise, fusese îngropat, toate speranţele lor se năruiseră. Auziseră ei zvonuri cu privire la Înviere, dar cine să creadă o astfel de nebunie că un om mort şi îngropat poate învia cu de la Sine putere? Lor li se alătură pe drum un Străin. care îi întreabă despre ce vorbesc şi, alăturându-Se discuţiei, le explică celor doi că nimic din ce a făcut Hristos nu fusese străin de […]

Între înviere, lumânări şi lumini sfinte

Urmăresc pe Trinitas TV transmisia în direct de la Ierusalim. Eu nu înţeleg, o spun cu toată sinceritatea, goana aceasta după miraculos. Lumina Învierii este aceeaşi că vine de la Ierusalim sau de la candela Altarului din ultima bisericuţă din Cocârlaţii din Deal. Şi sunt sigur că mă folosesc mai mult sufleteşte participând liniştit la praznicul Învierii, decât să stau cu o mulţime care scandează isteric, bate din tobe, sună din vuvuzele şi aşteaptă să vadă dacă „lumina sfântă” le va arde mâna sau nu…. În definitiv e Sfântă Învierea, nu e sfânt un foc. Pentru că lumânarea aia e…un […]

Mai bine să rumeg mulţumit, decât să pasc fericit

Deşi salutul firesc al Sărbătorii ce stă să vină este vestirea Învierii Domnului: Hristos a înviat! cu răspunsul Adevărat a înviat!, urarea enervant de des folosită este aceea de „Paşte fericit!”, urare care, datorită limbii române, capătă un sens de altfel foarte comic, dacă nu cumva chiar jignitor, pentru cel căruia i se face. Eu sunt pentru vestirea Învierii. Rostind Hristos a înviat! îndeplinesc o obligaţie prescrisă în Evanghelie şi de multe ori uitată: aceea de propovăduitor al lui Hristos. Creştinul trebuie să fie martor al Învierii şi vestitor al lui Hristos în toate aspectele vieţii sale. Dar dacă numele […]

Şi am intrat în Sâmbăta cea Mare…

Şi am intrat în Sâmbăta cea Mare, Sâmbăta liniştii- despre care aş vrea să apuc odată să scriu cât mai multe. Mântuitorul a coborât în cele mai de jos ale pământului şi ale cosmosului, în Infern, pentru a elibera pe cei ţinuţi acolo, inclusiv pe protopărinţii noştri: Adam şi Eva. Prohodul din această seară are o strofă frumoasă despre paradoxul trăit de Adam: „S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în Rai atuncea; Iar acum s-a bucurat c-ai venit la Iad, Căci câzând atunci acum s-a ridicat.” Şi da, în ritul bizantin nu există o icoană a Învierii. Este icoana pogorârii lui […]

Trecerea pe sub „Aer”

Unul din obiceiurile cele mai frumoase şi tainice din Vinerea Mare, este reprezentat de trecerea „pe sub masă”. Masa aceea- de obicei o masă mai specială, cu picioarele mai înalte, are multiple şi profunde semnificaţii. Pe ea se găseşte Sfântul Epitaf- reprezentarea Trupului neînsufleţit al Mântuitorului, pregătit penru a fi pus în mormânt. Deasupra Epitafului se găseşte Sfânta Evanghelie, Cuvântul veşnic Viu al lui Hristos- moştenirea vieţii Sale pământeşti şi Sfânta Cruce, cea prin care moartea cu moarte a fost biruită. Şi, desigur, o mare de flori, aduse de noi, credincioşii. Masa aceasta nu este altceva decât Mormântul Domnului. Trecând […]

Vinerea cea Mare şi neagră….

Denia din această seară ne-a adus aminte de Cina cea de Taină, de ultimul cuvânt al Domnului către ucenicii Săi, de rugăciunea ultimă a Domnului, de judecata nedreaptă, Patimile, Răstignirea şi Moartea Sa. După recapitularea făcută de cele 12 lecturi din Evanghelie care au fost citite în această seară, urmează urmărirea fiecărui moment. Noaptea abia a început şi odată cu ea ziua în care „unul din Treime a pătimit pentru noi”, cum frumos spuneau nişte călugări sciţi de acum aproape 1600 de ani. Dimensiunea anamnetică (de rememorare) este esenţială în această zi de post, de alergătură (cine nu aleargă? E […]

Ce au mâncat Mântuitorul şi Apostolii la Cina cea de Taină?

În Sfânta şi Marea Joi ne aducem aminte de Cina cea de Taină. Aceasta a coincis cu Sederul pascal evreiesc- cina care adună pe toţi evreii credincioşi, pentru aducerea aminte a ieşirii poporului lui Israel din Egipt. Seder înseamnă rânduială şi Cina cea de Taină s-a petrecut după rânduială. Mai întâi să vedem ce au mâncat Mântuitorul şi Apostolii la acea cină. Se poate spune că în mod cert nu au mâncat nici pâine dospită, nici alt fel de dospitură. Regulile au fost şi au rămas foarte stricte la evrei, când vine vorba de interzicerea oricărei forme de dospeală în […]